Vasile Lincu @ Pro Lex

Fondatorii ROMVAM (devenit Pro Lex in 2005) s-au asociat pentru a promova niste principii si nu pentru interese personale sau materiale.

Realitatea a demonstrat ca natura umana a unor lideri, urmasi ai lui Iuda sau Dinu Paturica, a fost mai puternica decat idealurile pentru care s-au angajat sa le promoveze.

Astfel ca, l-a inceputul anului 2009, dupa ce m-am opus cererii unor lideri de a fi recompensati pentru activitatea sindicala, in schimbul unor facturi fictive, acestia s-au regrupat in jurul tandemului Lupu&Vilnei si au declansat o campanie de denigrare si dezinformare in scopul de a indeparta pe cei ce le statea in calea interesului propriu.

In luna mai 2009 s-a incercat strangerea de semnaturi pentru schimbarea mea, iar initiatorul Vilnei Florin Ilie a explicat actiunea ca fiind facuta la  sugestia si constrangerea DGIPI.

Florin Vilnei si Mircea Lupu au solicitat in iunie 2008, fara stiinta membrilor conducerii sindicatului, suspendarea mea din functia de presedinte, insa instanta a respins cererea.

Adunarea Generala din 09.08.2009 a fost prima confruntare intre  gruparea Lupu&Vilnei, organizata si cu misiunea clara de a incerca inlocuirea presedintelui cu Florin Vilnei si liderii care nu au fost partasi la intelegerea acestora. Si de aceasta data forta binelui a iesit invingatoare.

Dependent parca de „bataie”, Lupu a pus la cale cu Vilnei, schimbarea presedintelui prin actiuni care aveau aparenta de a fi statutare. Astfel ca la 5 zile dupa sedinta din 09.08.2009 si la 3 zile de la un nou miting de protest, declansat in special pentru neacordarea compensatiei pentru chirie, Vilnei Florin decide ca la toti membrii Comitetului Director le-a expirat mandatul, cu exceptia sa, bineinteles, si a emis Hotararea Comitetului Director prin care convoca Adunarea Generala in data de 30.08.2009 in localitatea Sighisoara, pentru a discuta calitatea de membru a lui Lupu Mircea si alegerea organelor de conducere. „Adunarea Generala” formata din 8 persoane: Vilnei Florin, Sima Tudor, Enache Titel, Popescu Dorinel, Sionel Cornel, Chibulcutean Dorin, Timofte Adrian si Maceseanu Elvis au hotarat amanarea sedintei pentru 06.09.2009, in aceeasi localitate.

Pentru a pastra secretul intalnirii, sedinta nu a fost mediatizata nici fata de lideri, cu atat mai putin fata de membri. Cu toate acestea, cu doua zile inainte de sedinta, Timofte Adrian a informat conducerea sindicatului despre o intalnire a celor de la transporturi, in saptamana 06-13 septembrie 2009, la Ploiesti sau Brasov. Intre timp, Vilnei isi confectionase o stampila a presedintelui sindicatului, a luat un duplicat al certificatului de inregistrare fiscala a sindicatului si a deschis un alt cont la Raiffeisen Bank, cu promisiunea ca va aduce, cat de curand, si dovada calitatii de reprezentant legal.

La „Adunarea Generala” din 06.09.2009, nestatutara din toate punctele de vedere, Mircea Lupu a fost iertat de toate actiunile anti-„Pro Lex” si i-a fost acceptata candidatura pentru functia de presedinte, alaturi de cea a lui Vilnei. Pentru inceput s-a convenit ca presedinte sa fie Florin Vilnei, deoarece, Mircea Lupu era controversat si nu era certa calitatea acestuia de membru de sindicat. Pentru a convinge si alti lideri sa li se alature si sa accepte ceea ce au decis in secret si nestatutar, le-a promis modificarea statutului, in sensul de a schimba denumirea si de a lasa un procent din cotizatii pentru gestionarea liderilor judeteni. Lupta interna a fost vadit sustinuta de anumiti sefi profesionali si S.N.P.P.C., fiind si singurii beneficiari reali ai acestei actiuni.

desi, prin adresele nr. 16607/04.11.2009 M.A.I., respectiv nr. 1032190/24.09.2009 I.G.P.R. i-au comunicat lui Vilnei baza legala de modificare in compunerea organelor de conducere, precum si faptul ca nu vor da curs solicitarilor acestuia pana nu face dovada cu inregistrarea sa in Registrul Special aflat la grefa Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, in fapt, M.A.I. l-a invitat la sedinte pe Florin Vilnei alaturi de Vasile Lincu si a virat, un timp, cotizatia sindicatului in contul indicat de catre Vilnei.

D.G.I.P.I. a acordat suport tehnic si informatic IUDEILOR din interiorul „Pro Lex”, drept pentru care am facut public dovezile privind implicarea acestei directii in fraudarea concursurilor pentru ocuparea functiilor de conducere din M.A.I.. Aceste dovezi constau in rezolutia Parchetului General din 24.04.2009 in care sunt reproduse declaratiile fostului secretar de stat Toma Zaharia si a fostului director al Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate, Damian Miclea, si in care recunosteau faptul ca au falsificat listele cu politistii declarati admisi la concursurile pentru ocuparea functiilor de sefi ai birourilor teritoriale de Combatere a Crimei Organizate. Acestia au argumentat falsificarea listelor cu cei declarati admisi la concurs, pe baza informatiilor primite de la D.G.I.P.I., sustinand ca este o practica in M.A.I.

In replica, persoane din aparatul central al M.A.I. au facut presiuni la Agentia de stiri „Mediafax” si la alte publicatii pentru a nu mediatiza aceasta stire, ci faptul ca eu nu mai sunt presedintele „Pro Lex”.

Bazata doar pe forta si sprijin din afara organizatiei, fara suport legal si statutar, actiunea anti-„Pro Lex” a fost doar un dosar in lucru al celor de la Doi s’un sfert.

Din punct de vedere juridic, aceasta actiune s-a bazat pe interpretarea sentinei civile nr. 6598/22.07.2009 pronuntata in dosarul nr. 9146/300/2009, in care judecatoarea Mariana Popescu, in considerentele hotararii si-a dat cu parerea fata de mandatul presedintelui, desi nu a ridicat, dezbatut sau pronuntat exceptia lipsei calitatii mele de reprezentat al sindicatului si nici nu era investita cu verificarea existentei mandatului, obiectul dosarului fiind completarea Biroului executiv cu noi lideri. Pentru a-si intemeia supozitia, judecatoarea chiar a sustinut ca nu ia in considerare modificarile anterioare ale statutului, desi asupra acestora s-au pronuntat definitiv si irevocabil, doua instante.

Lovitura decisiva a venit in data de 15 martie 2010, cand Tribunalul Bucuresti, prin decizia civila nr. 628, a admis recursul si a desfiintat sentinta judecatoarei Mariana Popescu. De asemenea, in toate dosarele in care s-a invocat exceptia lipsei calitatii mele de reprezentat al Sindicatului „Pro Lex”, fara exceptie, s-a dispus respingerea acestora.

In fata esecului, pucistii au trecut la planul de rezerva:

sindicatele „personale” judetene –  solutii neviabile pe termen lung

Numarul functiilor de conducere in Comitetul Director fiind mic, iar dorinta fiecaruia de a gestiona fondurile (fara o analiza obiectiva a responsabilitatii) fiind mare, o parte dintre membrii gruparii Lupu&Vilnei au trecut la infiintarea de organizatii sindicale judetene, avand denumirea „Pro Lex”. Astfel, M.A.I. nu va mai fi deranjat de actiuni sindicale si se creeaza tot mai multe functii de presedinti de sindicat.

Din punct de vedere functional, sindicatele judetene nu reprezinta o solutie pe termen mediu si lung; ele nu-si vor permite sa salarizeze juristi si specialisti pentru solutionarea problemelor profesionale pentru care s-au constituit, iar „vocea” acestora nu va mai fi auzita la I.G.P.R. sau M.A.I.,  actiunile lor limitindu-se doar la adrese formulate de colegii deveniti, peste noapte, specialisti in toate domeniile: juridic, sindical, management sau contabil.

Este greu de crezut ca lideri gen: Maceseanu Elvis Daniel, Timofte Adrian, Sima Tudor, Dragan Florean, Tomoioaga Toader, Craciunescu Adrian,  Tipluica Cozmin Florinel sau Popescu Dorinel vor fi in masura sa rezolve problemele profesionale ale altora, in conditiile in care nu au fost capabili sa-si rezolve propriile probleme. Concluzia: rezultatele vor depinde, in totalitate, de vointa sefului institutiei. Realitatea a demonstrat ca este o chestiune de timp pana cand sustinatorii divizarii miscarii sindicale vor constata ca nu au capacitatea sa rezolve problemele care le-au fost sesizate, iar „lupta” pentru functii si fonduri se va muta in propriile organizatii.

Nu degeaba se spune ca: „Nimic durabil nu se poate construi pe o fundatie bazata pe minciuna si interese personale meschine!”.

Ce-i drept, intelepciunea nu este la indemana oricui!

Povestea broastei si a scorpionului

In lipsa unei explicatii rationale logice pentru faptele grupului Lupu&Vilnei, un psiholog mi-a comunicat ca anumite comportamente de baza ale personalitatii predispun oamenii la un anumit tip de comportament, indiferent de vointa lor. Pentru a fi mai clar, a exemplificat printr-o poveste cu talc despre o broasca si un scorpion care vroiau sa traverseze o apa curgatoare.

Scorpionul o roaga pe broasca sa il ia si pe el in spate, dar broasca sta pe ganduri, temandu-se ca va fi intepata mortal. Vazand-o ca ezita, scorpionul o asigura ca este in siguranta, caci daca ar intepa-o, ar muri amandoi. Broasca accepta, il ia pe scorpion in spate si incepe sa inoate. Insa la mijlocul distantei dintre cele doua maluri, scorpionul o inteapa. Cu ultima suflare, broasca intreaba: „De ce?”, iar scorpionul raspunde: „Pentru ca asta e natura mea”.

Concluzii, incurajari, sperante….

Desi toate evenimentele prezentate mai sus, pe scurt, sunt parca subiecte de filme, ele reprezinta un episod din lupta cu „sistemul”.

Din toate aceste confruntari sau incercari, Sindicatul „Pro Lex” a iesit de fiecare data intarit, intrucat, temelia pe care a fost construit este una morala, iar legalitatea este structura sa de rezistenta.

Daca ne aducem bine aminte, la inceputul democratiei in Romania, pe scena politica erau foarte multe partide, dar timpul le-a cernut. In politie, miscarea sindicala inca se afla in perioada „romantica”, cand pornirile unora mai pot fi satisfacute prin constituirea de asocieri sindicale bazate, in principal, pe mici atentii de sarbatori si simple promisiuni.

„Pro Lex” este un proiect pe termen lung, capabil sa lupte, daca este cazul, cu mentalitatea unora care ocupa functii vremelnice in M.A.I. si structurile teritoriale.

„Pro Lex” a dovedit ca poate sa invinga argumentele fortei, prin forta argumentelor.

Cand am constituit sindicatul, viziunea a fost ca membrii de sindicat sa se poata exprima liber si sa pretinda sa le fie respectate drepturile profesionale. Am incercat sa invatam lectia solidaritatii. Ideea de la care am plecat, a avut rezonanta pentru multi oameni (aproximativ 17.000) dintre care multi au invatat sa-si exercite dreptul la libera exprimare, unii au invatat sa pretinda sa fie respectati si sa li se respecte drepturile,  iar altii au invatat sa fie solidari si chiar au venit de la sute de kilometri si au stat in ploaie pentru a revendica conditii mai bune de munca si de viata.

Mi-am luat angajamentul sa transform Politia Romana, individ cu individ, pana ce stresul va dispare, drepturile profesionale si salariale sa fie respectate integral, meseria de politist sa fie respectata, iar politistii sa fie sursa de transformare a intregii tari.

In aceasta posibilitatea pe care mi-am creat-o, vreau sa inrolez cat mai multi oameni, intrucat este un motiv pentru care merita cu adevarat sa traiesti. Stiu ca nu este usor si ca vor fi din ce in ce mai greu incercati, cu cat devenim mai puternici. Rezistenta la schimbare este mare si se manifesta zi de zi, prin invidiosi, frustrati sau prin cei carora le sunt afectate interesele.

Intre a fi “sclav” toata viata si a fi om liber, chiar cu riscul de a suferi pierderi, aleg sa fiu om liber. Pretul platit pentru a fi “sclav” este mult mai mare decat posibila pierdere pricinuita de a fi integru.

Personal nu cunosc politist care sa nu se planga de stresul de zi cu zi, multi abia asteptand sa iasa la pensie.

Vreau ca politistii sa fie vii acum, nu in putinul timp care le mai ramane dupa data iesirii la pensie (va reamintesc ca speranta de viata a politistului roman este de 62,5 ani).

Ii recunosc pe toti liderii care au ales sa fie alaturi de mine, desi au avut sau au pierderi materiale datorita alegerii de a fi sursa de curaj pentru ceilalti colegi.

In ceea ce priveste Politia Romana, ordonanta de urgenta care interzice cumulul pensiei cu salariul este binevenita. Practic, ocuparea unor functii de catre fosti politisti pensionari a fost ilegala, intrucat, Statutul politistului prevede doar posibilitatea continuarii activitatii si dupa implinirea varstei de pensionare si nu reangajarea celor deja pensionati.

Disputa media si politica fata de numirea unor directori in cadrul MAI a luat o turnura gresita din punct de vedere al abordarii, deoarece,  numirile facute sunt provizorii, ca urmare a vacantarii respectivelor functii publice de conducere. Precizez faptul ca functiile de director nu sunt politice, drept urmare, nu pot face obiectul unei negocieri, acestea ocupandu-se prin concurs. Faptul ca toti cei numiti, temporar, in respectivele functii de conducere, vor fi si cei care vor castiga concursul, ar putea ridica semne de intrebare cu privire la corectitudinea concursurilor din M.A.I.

In ceea ce priveste numirea temporara a domnului Virgil Ardelean la conducerea D.G.I.P.I., apreciez ca fiind o solutie pana la scoaterea la concurs a acestei functii, datorita experientei in aceasta functie. Fiind functionar public si neavand nicio sanctiune disciplinara, care sa nu-i permita ocuparea unei functii publice de conducere, dl. Virgil Ardelean poate ocupa orice functie publica de conducere, atat temporar, cat si definitiv.

Orice opinie critica cu privire la numirea domnului Ardelean in aceasta functie este netemeinica din punct de vedere legal, iar moralitatea nu este criteriu de ocupare a unei functii publice.