Vasile Lincu @ Pro Lex

Am un deosebit respect fata de oamenii care au realizat ceva, care au facut sa se vorbeasca despre ei, chiar si dupa ce au plecat dintre noi. Le citim scrierile, ii apreciem sau ii criticam, in functie de nivelul nostru de perceptie. Avem, uneori, tendinta de a fi superficiali in a analiza si aprecia o anumita scriere, dar daca personal ne propunem sa facem, chiar si o simpla adresa, realizam ca ne este greu sa ne gasim cuvintele potrivite, fiind greu sa ne multumeasca pe noi insine. Tocmai de aceea, realizarea unei reviste si mentinerea acesteia pe piata de aproape trei ani, este una dintre cele mai mari satisfactii pe care le am, de la infiintarea sindicatului si pana in prezent.
Revista ProLex este parte din strategia de comunicare a sindicatului, fiind si o forta jurnalistica demna de luat in seama si datorita curajului de a spune adevarul, indiferent daca supara pe unii cu functii de conducere din MIRA sau autoritatea vamala, dar si datorita numarului de 12.000 de exemplare care ajung la toate structurile teritoriale in care avem membri, si nu numai.
Ii rog pe aceasta cale pe toti cititorii sa-mi comunice opiniile si sugestiile lor despre continutul revistei. De asemenea, ii rog sa-mi transmita subiecte ce ar prezenta interes d.p.d.v. profesional, social, cultural sau sportiv.

Razboiul mediatic dintre mogulii din presa, avand ca subiect accidentul auto al ministrului transporturilor Ludovic Orban face victime in randul politistilor nevinovati.

Aproape ca de fiecare data, sefii din politie, pentru a da satisfactie unei parti a presei, cauta in regim de urgenta vinovati printre subalterni. Si de aceasta data s-a intamplat acelasi lucru. Politistul de la 112 a aflat de la televizor ca a fost sanctionat disciplinar. Avand in vedere faptul ca Sindicatul Pro Lex are peste 2800 membri politisti in cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, este foarte mare probabilitatea ca un politist implicat intr-o actiune mediatica, sa fie chiar membru Pro Lex.

Sunt indignat de faptul ca unele persoane aflate in corpul de control al MIRA ( “politisti”,  de-altfel, desi, nu inteleg de ce au aceasta calitate),  nu fac altceva decat sa faca executii la comanda. Din pacate, in 99% dintre cazuri sunt politistii cu functii de executie, iar cand sunt sesizati cu privire la abuzuri sau infractiuni savarsite de politistii cu functii de conducere (desi sunt dovezi indubitabile), se duc sa-i faca “curati”, ba chiar mai mult, cercetarile lor au ca obiect identificarea celor ce au formulat respectivele sesizari.

Rusinos, sa te numesti politist fara sa fi prins vreun hot si sa te ocupi de astfel de magarii.

Pentru ca sunt mai operativi la ceea ce se scrie in presa, voi propune Comitetului Director al Sindicatului “Pro Lex” si membrilor Biroului Executiv, ca abuzurile si faptele de coruptie ale unor sefi sa fie prezentate public in presa.

Ce parere aveti despre acest lucru?