Vasile Lincu @ Pro Lex

O mare parte a politistilor romani se plang de conditiile de munca si nivelul scazut al salariului, dar nu sunt dispusi sa fie solidari cu actiunile sindicale pentru a rezolva aceste probleme. Mai mult, sunt mai interesati de cadourile oferite cu orice ocazie, decat de activitatile si actiunile sindicale.

La o sedinta avuta zilele acestea cu liderii grupelor sindicale, a rezultat faptul ca politistii sunt mai interesati de avantaje ce nu au legatura cu activiatea sindicala.

In opinia mea, ar trebui infiintata o fundatie, special, pentru acest gen de “avantaje” (oferta speciala la telefonie, reduceri la produse si servicii, cadouri, ajutoare de inmormantare a rudelor si afinilor, ajutoare pentru probleme de sanatate, etc.).

Am conceput Pro Lex ca fiind asocierea mai multor persoane care impreuna sa faca demersuri pentru apararea si acordarea drepturilor profesionale, imbunatatire conditiilor de munca si de viata.

In aceste momente, cand in Senatul Romaniei s-a adoptat legea pentru respingerea OUG 107/2008, prin care s-au majorat coeficientii de ierarhizare a agentilor de politie, nu sunt convins ca politistii ar prefera organizarea unor forme de protest in detrimentul pastrarii si cheltuirii banilor pentru cadouri, care sa fie oferite cu ocazia diferitelor sarbatori din an.

Mai exista si o alta varianta adoptata de alta organizatie sindicala: sub pretextul de plata a onorariului avocatilor, s-au perceput sume de bani (de pana la 50 lei). 5o lei/politistx2000 de politisti (ex. Bucuresti)=100.000 lei (un miliard lei vechi), iar la 40.000 de membri x 50 lei=2.000.000 lei, (adica 20 de miliarde lei vechi) si nimeni nu se mai intreaba ce au facut cu acesti bani. Sunt convins ca nu au fost platiti avocati cu aceasta suma. Procesul fiind castigat, cheltuielile de judecata au fost recuperate, dar nu au fost restituite membrilor. Din cei 50 de lei (cinci sute mii lei vechi) s-au cumparat cadouri in suma de 20 lei si s-a mediatizat ca fiind in valoare de 30-40 lei. Culmea este ca multi politisti s-au bucurat de aceasta manevra si nu au apreciat faptul ca Pro Lex nu a perceput niciodata bani pentru procese, plateste asigurari de viata pentru membri, cumpara calculatoare, editeaza o revista, organizeaza mitinguri si actiuni de socializare, ajuta sportivii. si toate acestea s-au realizat dintr-o cotizatie mai mica. Nu cred ca intereseaza   faptul ca sindicatul a fost nevoit, pentru a functiona, sa-si cumpere singur masinile, sa plateasca corespondenta sau sa inchirieze spatiu pentru desfasurarea activitatii, desi are dreptul legal sa primeasca birou datorita reprezentativitatii la nivelul unor structuri de politie.

In ultimile zile se duce o campanie indreptata, nejustificat, impotriva politistilor. Pretextul, furtul armamentului si dublul asasinat de la Brasov. Se minimalizeaza vinovatia armatei, in calitate de administrator al depozitului, dar si vinovatia judecatorilor care l-au pus in libertate pe infractor.

Unii jurnalisti nu vor sa inteleaga faptul ca politistii au diferite specializari, iar de cei urmariti general se ocupa un numar de 272 lucratori (88 ofiteri si 184 agenti), adica, in medie fiecare judet avand 4-5 politisti in cadrul compartimentelor “Urmariri”. De asemenea, acesti jurnalisti nu vor sa prezinte opiniei publice faptul ca acesti 4-5 politisti/judet trebuie sa urmareasca 6578 de persoane si sa dea de urma a 5549 de disparuti. Cazul asasinului pus in libertate de justitie, nu este singular, el face parte din totalul celor 139 de condamnati pentru care instantele au dispus intreruperea executarii pedepsei.

Este cel putin absurd sa credem ca toti politistii au in minte sau in buzunar lista cu datele de identificare si portretul robot a 12127 de persoane urmarite sau disparute.

Cui serveste denigrarea persoanelor responsabile cu ordinea si siguranta publica?

Oare mogulii de presa se simt amenintati pentru anumite fapte care nu au fost descoperite sau sunt in cercetare?

Presa a devenit judecatorul public, care nu raspunde, in cazul in care greseste.

Curand, veti culege ceea ce ati semanat: strazi nesigure si politisti care nu vor mai fi dispusi sa-si riste viata in orele suplimentare neplatite!

Am un deosebit respect fata de oamenii care au realizat ceva, care au facut sa se vorbeasca despre ei, chiar si dupa ce au plecat dintre noi. Le citim scrierile, ii apreciem sau ii criticam, in functie de nivelul nostru de perceptie. Avem, uneori, tendinta de a fi superficiali in a analiza si aprecia o anumita scriere, dar daca personal ne propunem sa facem, chiar si o simpla adresa, realizam ca ne este greu sa ne gasim cuvintele potrivite, fiind greu sa ne multumeasca pe noi insine. Tocmai de aceea, realizarea unei reviste si mentinerea acesteia pe piata de aproape trei ani, este una dintre cele mai mari satisfactii pe care le am, de la infiintarea sindicatului si pana in prezent.
Revista ProLex este parte din strategia de comunicare a sindicatului, fiind si o forta jurnalistica demna de luat in seama si datorita curajului de a spune adevarul, indiferent daca supara pe unii cu functii de conducere din MIRA sau autoritatea vamala, dar si datorita numarului de 12.000 de exemplare care ajung la toate structurile teritoriale in care avem membri, si nu numai.
Ii rog pe aceasta cale pe toti cititorii sa-mi comunice opiniile si sugestiile lor despre continutul revistei. De asemenea, ii rog sa-mi transmita subiecte ce ar prezenta interes d.p.d.v. profesional, social, cultural sau sportiv.

Razboiul mediatic dintre mogulii din presa, avand ca subiect accidentul auto al ministrului transporturilor Ludovic Orban face victime in randul politistilor nevinovati.

Aproape ca de fiecare data, sefii din politie, pentru a da satisfactie unei parti a presei, cauta in regim de urgenta vinovati printre subalterni. Si de aceasta data s-a intamplat acelasi lucru. Politistul de la 112 a aflat de la televizor ca a fost sanctionat disciplinar. Avand in vedere faptul ca Sindicatul Pro Lex are peste 2800 membri politisti in cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, este foarte mare probabilitatea ca un politist implicat intr-o actiune mediatica, sa fie chiar membru Pro Lex.

Sunt indignat de faptul ca unele persoane aflate in corpul de control al MIRA ( “politisti”,  de-altfel, desi, nu inteleg de ce au aceasta calitate),  nu fac altceva decat sa faca executii la comanda. Din pacate, in 99% dintre cazuri sunt politistii cu functii de executie, iar cand sunt sesizati cu privire la abuzuri sau infractiuni savarsite de politistii cu functii de conducere (desi sunt dovezi indubitabile), se duc sa-i faca “curati”, ba chiar mai mult, cercetarile lor au ca obiect identificarea celor ce au formulat respectivele sesizari.

Rusinos, sa te numesti politist fara sa fi prins vreun hot si sa te ocupi de astfel de magarii.

Pentru ca sunt mai operativi la ceea ce se scrie in presa, voi propune Comitetului Director al Sindicatului “Pro Lex” si membrilor Biroului Executiv, ca abuzurile si faptele de coruptie ale unor sefi sa fie prezentate public in presa.

Ce parere aveti despre acest lucru?