Întrebări şi răspunsuri: (art. 58 – 61 din Legea nr. 320/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. 725/ 2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor)

Cine dispune cercetarea prealabilă?

Persoana care, pe orice cale, a luat la cunostinta de savarsirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, dupa caz, astfel:

a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;

b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat, ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detasati la aceste servicii. (art. 59 alin. 2 din Lege, coroborat cu art. 20 din H.G.).

Cine efectuează cercetarea prealabilă?

Poliţiştii desemnaţi de persoana care conduce unitatea, nominalizaţi numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau funcţie cu poliţistul cercetat. (art. 59 alin. 4 din Lege).

Obs. Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sanctionare.

Cazuri de abţinere/recuzare (art. 17 din H.G.):

(1) Poliţistul desemnat, membrii Consili­ului şi secretarul acestuia nu pot fi di­n rândul persoanelor care:

a) au calitatea de şef nemijlocit sau su­bordonat al poliţistului cercetat;

b) au calitatea de soţ, rudă sau afin, p­ână la gradul al patrulea inclusiv, cu p­oliţistul cercetat ori se află într-o al­tă situaţie de conflict de interese prev­ăzută de lege;

c) sunt subiectul unei proceduri discipl­inare în curs;

d) sunt sub efectul unei sancţiuni disci­plinare;

e) au calitatea de suspect sau inculpat ­ori au fost trimise în judecată;

f) sunt condamnate sau faţă de acestea s­-a dispus renunţarea la aplicarea pedeps­ei ori amânarea aplicării pedepsei print­r-o hotărâre judecătorească rămasă defin­itivă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d)-f) se­ aplică şi cu privire la numirea membril­or colectivului de poliţişti, denumit în­ continuare colectiv.

(3) Nu pot fi membri ai Consiliului poli­ţistul desemnat şi poliţistul asistent.

Cand se suspendă cercetarea prealabilă?

În prezent, art. 60 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 (modificat prin Legea nr. 81/2015) are în vedere suspendarea termenului (de 6 luni) pentru dispunerea sancţiunii disciplinare, astfel:

a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;

b) de la data la care poliţistul se afla în concedii sau invoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni, ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.

Obs. Coroborând prevederile art. 60 alin. (2) lit. a) cu ale art. 62 ind. 5 din Lege, rezultă că, în acestă situaţie, va fi suspendată şi procedura disciplinară, deoarece, constatarea unor eventuale suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni nu se poate realiza decât în cadrul acestei proceduri.

Însă, în situaţiile menţionate la lit. b) din art. 60 din Lege, există posibilitatea ca, după finalizarea procedurii disciplinare, dar înainte de a fi dispusă sancţiunea prin emiterea actului administrativ (pentru care este prevăzut un termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării), să intervină una din aceste situaţii, astfel că termenul de emitere a dispoziţiei va fi suspendat până la data reluării activităţii poliţistului sancţionat. Evident, dacă aceste situaţii intervin pe parcursul derulării procedurii disciplinare, aceasta va fi suspendată.

De asemenea, art. 61 din Lege reglementează suspendarea efectelor sancţiunii disciplinare în situaţia formulării unei contestaţii de către poliţistul sancţionat

Anterior modificărilor aduse de Legea 81/2015 şi HG nr. 725/2015, Ord. MAI nr. 400/2004 reglementa suspendarea procedurii cercetării prealabile şi suspendarea termenului de aplicare a sancţiunii, calculat după finalizarea cercetării prealabile.

Dreptul la apărare

Conform art. 58 ind. 3 alin. (4) din Lege poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.

Interdicţii în acest sens sunt stabilite de acelaşi articol, la alin. (5): Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile alin. (4), următoarele persoane: 

a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;

b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;

c) poliţiţtii care fac parte din colectivul prevîzut la art. 62^3 alin. (1);

d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.

Termene:

– efectuarea şi finalizarea cercetării (inclusiv dispunerea sancţiunii disciplinare): 6 luni de la data la care persoana în drept a luat cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârşirii faptei (art. 60 alin. (1) din Lege);

– emiterea actului administrativ prin care se dispune sancţionarea: 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare (art. 60 alin. (7) din Lege);

– contestarea sancţiunii disciplinare: 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a dispoziţiei de sancţionare, iar contestaţia se adresează şefului ierarhic superior celui ce a aplicat sancţiunea (art. 61 alin. 1 din Lege); Acesta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 zile de la data înregistrării contestaţiei (art. 61 alin. (2) din Lege) ; Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ (art. 61 alin. (8) din Lege);

– în situaţia contestării sancţiunii disciplinare, efectele acesteia se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei, iar dacă poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul de 10 zile lucrătoare, actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen (art. 61 alin. (4) din Lege).

Comentarii

comentarii