Nr. 95618/01.04.2016

Stimate

Domnule Petre Tobă, ministru al afacerilor interne

Prin prezenta vă rugăm să trataţi cu maximă responsabilitate următoarele probleme foarte importante atât pentru poliţişti, cât şi pentru instituţie:

I. Modificarea Statutului poliţistului a devenit, de mai bine de 10 ani, un subiect pe ordinea de zi a fiecărei echipe manageriale a MAI, dar în realitate, nici un ministru nu şi-a asumat responsabilitatea acestui obiectiv.

Situaţia din prezent:

Din obiectiv al ministerului sub mandatul domnului Gabriel Oprea, cu termen de realizare/intrare în vigoare la 01.01.2016, la a doua şedinţă din toamna lui 2015, doi lideri sindicali pensionari au solicitat amânarea modificării Statutului poliţistului pentru 2016. Aceştia au formulat solicitarea de amânare la cererea fostului subsecretar de stat Florea Oprea.

La începutul acestui an am solicitat reluarea discuţiilor cu privire la proiectul de modificare a Statutului poliţistului, însă ni s-a comunicat că este exclus ca în 2016 să se finalizeze şi să se trimită la parlament un proiect de lege care să vizeze un alt Statut al poliţistului.

Legea nr. 360/2002 se modifică pe articole/capitole ca urmare a declarării neconstituţionale a unor prevederi referitoare la cercetarea disciplinară, evaluarea profesională, ocuparea funcţiilor de conducere, etc. Pe data de 17 aprilie Curtea Constituţională se va pronunţa cu privire la neconstituţionalitatea articolelor care vizează Ghidul carierei şi modificarea raporturilor de serviciu. Întârzierea în adoptarea reglementărilor în conformitate cu dispoziţiile instanţei produce efecte nedorite atât pentru poliţişti, cât şi pentru instituţie.

Solicitare:

Adoptarea unui Statut al poliţistului care să elimine deficienţele, să conţină articole clare, predictibile, să facă o diferenţiere între cei ce desfăşoară activitate de poliţie şi cei angajaţi în funcţii de specialitate, să deţină funcţii de poliţişti doar cei ce desfăşoară activitate de poliţie, să reglementeze un sistem de carieră unic de ofiţeri de poliţie, a cărei evoluţie să se efectueze pe merit.

De ce se impune modificarea:

• conţine articole discriminatorii (ex. art. 19 alin. 3 care permite exceptarea de la condiţiile prevăzute la art. 16 alin. 2 doar a ofiţerilor, nu şi a agenţilor de poliţie, art. 31 referitor la chirie, detaşarea poliţiştilor la Corpul Naţional al Poliţiştilor);
• conţine articole neclare şi susceptibile de interpretări diferite, chiar nelegale

• echivalarea funcţiilor de conducere din sindicat cu funcţiile prevăzute în legislaţia privind salarizarea poliţiştilor;
• evaluarea profesională şi avansarea în grad a poliţiştilor suspendaţi pentru activitate sindicală;
• acordarea normei de hrană şi a normei de echipament poliţiştilor suspendaţi pentru activitate sindicală;
• numirea fără concurs a inspectorului general al Poliţiei Române având în vedere faptul că este o funcţie publică şi nu una de demnitate;
• menţinerea calităţii de poliţist a secretarilor şi subsecretarilor de stat, a secretarului general şi secretarilor generali adjuncţi ai MAI;
• existenţa a funcţiilor hibrid de poliţişti şi consilieri juridici, deşi există incompatibilităţi între cele două funcţii. Mai mult, întrucât fiecare funcţie are un cod în nomenclatorul ocupaţiilor din România, aceştia nu se ştie la ce poziţie sunt încadraţi).
• nu mai corespunde realităţii şi nevoilor pentru care a fost creat;
• nu oferă o protecţie reală (ex. poliţiştii ultragiaţi nu beneficiază de asistenţă juridică gratuită, iar cei declaraţi inapt medical în urma ultrajului nu beneficiază de o rentă viageră, fiind în aceeaşi situaţie cu cei care au suferit un accident de muncă);
• conţine articole care nu şi-au găsit finalitatea
• art. 32 prin care poliţistul să fie sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat;

• art. 74 alin. 3 referitor la completarea efectivelor prin rezervişti;
• depăşeşte cadrul de reglementare prevăzut în mod expres şi limitativ la art. 5 din Legea nr. 188/1999 (drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 188/1999, funcţii publice specifice şi reglementări referitoare la carieră);
• nu prevede funcţiile publice specifice, conform art. 5 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999;
• nu prevede echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale care să permită transferul poliţiştilor în cadrul altor instituţii publice;
• conţine foarte multe articole susceptibile a fi declarate neconstituţionale (cele modificate prin OUG şi cele care permit reglementarea prin ordin al ministrului);
• a suferit modificări ca urmare a declarării neconstituţionale a unor articole;
• sistemul actual de evoluţie în carieră a permis foarte multe nedreptăţi, promovări bazate pe subiectivism, nepotisme, naşi/fini şi intervenţia factorului politic.II. În acest moment există un mare deficit de personal în structurile de poliţie, foarte mulţi poliţişti sunt nemulţumiţi cu privire la încadrările din sursă externă

Situaţia din prezent:

Angajările din sursă externă pot fi anulate întrucât prevederile legale sunt susceptibile  a fi declarate neconstituţionale (OUG nr. 3/2016 modifică o lege organică).

Angajările din sursă externă sunt nedrepte pentru poliţiştii ce provin din şcolile de formare ale MAI.

Există discriminări în formele de recrutare a elevilor pentru formarea poliţiştilor.

Solicitări:

• Modificarea duratei de şcolarizare a elevilor şcolilor de formare a agenţilor de poliţie la 1 an;
• Modificarea procedurilor de recrutare a elevilor şcolilor de formare a agenţilor de poliţie prin recrutarea pe judeţe.
• Probe sportive nediferenţiate între bărbaţi şi femei.

De ce se impune modificarea:

1. Durata de şcolarizare de un an

În opinia Pro Lex, într-un an se pot forma agenţi de poliţie. Cu acelaşi buget se pot şcolariza un număr dublu de elevi. Gestiunea resurselor umane este mai eficientă, putându-se corela mai bine numărul de elevi cu necesarul de poliţişti. Un an de pregătire în şcolile de formare este mai mult de trei luni cât vor efectua cei angajaţi din sursă externă.

2. Recrutarea pe judeţe

În urma discuţiilor cu şefii structurilor de poliţie, dar şi cu poliţiştii cu funcţii de execuţie, a rezultat faptul că cei repartizaţi din alte judeţe au probleme de acomodare (mai ales în Bucureşti) şi îşi doresc să se mute în localităţile de domiciliu. Acest lucru generează o instabilitate a personalului din structurile de poliţie din Bucureşti şi nu numai.

Pentru compensaţia chiriei şi decontarea transportului se alocă sume considerabile din bugetul instituţiei (12% dintre poliţişti beneficiază de compensaţie pentru chirie şi 8% beneficiază de decontarea navetei).

3. Probe nediferenţiate între bărbaţi şi femei

Între poliţişti nu trebuie să existe discriminare. Fişa postului nu este diferenţiată pe sexe. Pregătirea profesională este la fel. Agresorii reacţionează la fel indiferent dacă poliţistul este bărbat sau femeie.

III. Poliţistul român nu mai are autoritatea şi eficienţa de până în 1989 şi nici autoritatea poliţiştilor din alte state europene.

Situaţia din prezent:

Gradul de încredere al populaţiei în poliţişti şi în capacitatea acestora de a soluţiona problemele cetăţenilor este scăzut.

Poliţistul nu se simte protejat, motivat, dotat corespunzător şi nici susţinut de instituţie şi colectivitate.

Sistemul probator nu este adecvat situaţiilor întâlnite în practică, fiind greu de probat în instanţă o faptă pentru dovedirea căreia există doar constatările  poliţiştilor şi declaraţiile contravenienţilor/infractorilor (ex. am fost sesizaţi de către poliţişti de la rutier că şoferul contravenient a schimbat locul cu pasagerul din dreapta sa atunci când a fost oprit de agentul constatator).

Legislaţia actuală nu este eficienţă atunci când se pune în discuţie plata amenzii sau prestarea muncii în folosul comunităţii, ceea ce face ca anumite sancţiunii să rămână fără efect.

Solicitare:

Implementarea planului de măsuri adoptat de MAI pentru întărirea autorităţii poliţistului.

Cu deosebită consideraţie,

Preşedinte

Vasile Lincu

Comentarii

comentarii