Urmare ordonanţelor militare, poliţiştii locali şi-au desfăşurat activitatea ȋn subordinea structurilor de poliţie, conform dispoziţiilor şefilor acestor structuri. Cum era de aşteptat, nu au fost probleme ȋn ceea ce priveşte colaborarea, munca ȋn echipe mixte. Ministrul afacerilor interne menţiona, ȋn fiecare discurs, numărul şi cuantumul amenzilor. Până ȋntr-o zi, când numărul persoanelor sancţionate s-a apropiat de 300.000 şi efectul s-a văzut ȋn sondaje. Atunci s-a căutat un vinovat, un “ţap ispăşitor” şi s-a găsit ȋn poliţia locală, componenta apreciată ca fiind cea mai vulnerabilă (imagine publică mai puţin favorabilă decât alte structuri, mai puţini la număr, răspândiţi la mai mulţi angajatori, deci cu forţă mai mică de reacţie şi susţinere ȋn mass-media).

Din poziţia de conducător al forţelor de ordine publică, aflate ȋn prima linie ȋn lupta ȋmpotriva virusului, ministrul Vela, a declarat că poliţiştii locali au săvârşit unele abuzuri, adică o ȋntreagă categorie profesională. Păi, abuzurile sunt fapte penale, săvârşite de indivizi, nu de o categorie profesională. Oficial din MAI, la cererea Pro Lex de a prezenta o statistică a numărului de poliţişti locali cercetaţi penal pentru abuzuri ȋn serviciu ȋn perioada stării de urgenţă, mi-a declarat că nu au o astfel de statistică, demonstrând faptul că ministrul Vela nu a avut argumente/probe pentru afirmaţia făcută.

Faţă de aceste acuzaţii, populaţia nu a „ȋnghiţit gogoaşa”, iar ministrul Vela a revenit, ȋn stil politic, cu afirmaţii de genul „s-a ȋnţeles greşit”, „am comparat salariile sub formă admirativă”.

Trebuia ca poliţiştii locali să reacţioneze prin forţe proprii, lipsa de reacţia putea fi interpretată ca fiind o formă de validare a declaraţiilor ministrului Vela.

Au fost vreo 2-3 comunicate de presă ale unor sindicate, dar acestea nu au ajuns ȋn spaţiul public, nu au avut vizibilitate, au arătat mai mult slăbiciunea, limitele acestor forme de asociere. Mai mult, membrii acestora nu au avut capacitatea organizatorică sau curajul de a participa la protestul categoriei profesionale din care susţin că fac parte.

Sindicatul Pro Lex, creatorul categoriei şi conştiintei profesionale prin cooptarea poliţiştilor comunitari, apoi locali, oraş cu oraş, comună după comună, reprezentantul a 70% din personalul poliţiei locale, ȋn calitate de singura organizaţie ce are capacitatea organizaţională, logistică, financiară şi umană să reacţioneze, a făcut-o!

Protestul sub forma „grevei japoneze”, nereglementat ȋn România sub această formă, fiind deci simbolic, prin portul unei banderole albe, a fost prezentat de majoritatea celor din mass-media.

Cele trei zile de proteste, au arătat că OAMENII reacţionează (nu adresele), că, şi dacă sunt puţini ȋntr-o localitate, sunt totuşi conectaţi la nivel naţional. Aceştia au demonstrat că au demnitatea şi curajul ce caracterizează această profesie.

Cu ocazia protestului, au fost mediatizate şi problemele profesionale şi salariale ale poliţiştilor locali, pentru a căror rezolvare, Pro Lex a colaborat cu mai mulţi parlamentari şi a introdus la Camera Deputatilor, un proiect de modificare a legii poliţiei locale.

Protestul a fost vizibil şi de la nivelul MAI şi al primului ministru, fapt ce l-a făcut pe domnul ministru Vela să transmită delegaţiei invitate la sediul MAI, aprecierile sale la adresa categorii profesionale, remarcând importanţa acesteia ȋn cadrul forţelor de ordine publică.

Problemele locale sau cele pentru a căror rezolvare se impun modificări legislative, rămân pe agenda organizaţiei, alocându-i ȋntreaga noastră atenţie.

Pro Lex este alături şi de colegii care au devenit victime ale infracţiunilor de ultraj sau infecţiei cu virusul Covid19.

Felicitări tuturor liderilor şi poliţiştilor locali care au participat la acest protest, primul protest de această amploare al forţelor de ordine publică!

Comentarii

comentarii