Nu, generalul Gabriel Oprea nu este vinovat de accidentul în care a murit tânărul agent motociclist Gigină. Nu este vinovat de nesemnalizarea corespunzătoare a gropii ucigaşe, din calea coloanei oficiale, nu este vinovat de starea carosabilului şi de buletinul meteo nefavorabil din seara fatidică.

            Generalul Oprea nu este vinovat de tupeul turcului beat, care l-a luat pe capota maşinii pe agentul rutier Ionescu şi pe care l-a catapultat, apoi într-un cap de pod, încheind fatal carieră poliţistului.

            Fostul ministru nu este vinovat de achiziţionarea sutelor de Loganuri care, din pricina „condiţiilor de garanţie” n-au putut fi echipate cu girofaruri şi sirene, consacrând astfel o performanţă de Cartea recordurilor: cea a maşinilor de Poliţie fără rost.

            Nu este vinovat de colcăiala consilierilor din minister, supranumerici şi ciudaţi, între care unii au fost prinşi de organe, cu mâţa în sac, în timp de fotocopiau documente clasificate şi le exportau – cine ştie cui?

            Generalul nu poate fi bănuit de complicitate cu „doctoranzii”, adunaţi la apelul de seară, care şi-au plagiat lucrările după cele cumpărate, cu mii de euro, de la alţi „doctoranzi”, clienţi ai pieţei de profil adăpostite la umbra Academiei de Poliţie şi Academiei Naţionale de Informaţii.

            El nu-i vinovat de proliferarea sistemului „sponsorizărilor”, practicat de asociaţiile şi organizaţiile satelite ministerului, prin care cadrele sunt ajutate cu bani şi bunuri ca să aibă o viaţă mai frumoasă (chiar dacă mai puţin demnă). Oprea habar n-avea de ciudaţii care făceau danii către poliţişti sau pompieri – pe bază de contracte ori facturi – şi nici de preţul real al sponsorizărilor, aşa cum a fost el resimţit de victimele din clubul „Colectiv”.

            Fostul ministru n-a stat la masă cu poliţiştii care şi-au vândut cinstea pe câteva fripturi, baterii de vin sau merdenele şi nu-i vinovat de mizeria din caracterul acestora.

            Oprea vine, doar, în urma unui lung şir de demnitari care au tot reorganizat ministerul Internelor şi care n-au avut putinţa de a lăsa în urmă un cod al eticii profesionale, o listă de proceduri de serviciu şi un Statut viabil al poliţiştilor.

            Omul a fost preocupat de interesul naţional în principiu, iar cele 1605 deplasări făcute în viteză cu coloana oficială arată că a fost un personaj foarte activ.

            Au recunoscut asta şi colegii sindicalişti, care vorbesc zilnic, pe bază de abonament, la nişte televiziuni de ştiri, şi care i-au luat apărarea zicând că era un ministru bun, cu grijă faţă de subordonaţi şi că bla, bla, bla şi că bla, bla.

            Am putea spune că poliţiştii omorâţi în (sau) din cauza serviciului sunt victimele conjuncturilor astrale şi ale ghinionlui, nu ale lipsei de proceduri.

            „Procedur’le” cum zicea un fost preşedinte, când sunt puse la punct şi mai ales când se respectă sunt vitale. De exemplu, nu sari în faţă unei maşini conduse de un beţiv, sau nu pleci călare pe motocicletă, pe ploaie şi întuneric.

            Avansările post-mortem şi îngropăciunile cu onoruri militare nu ţin de cald familiilor lovite de necaz. Victimele crematoriului „Colectiv” n-ar fi existat dacă se respecta legea, alta decât cea cu „sponsorizările”, şi cine ştie, câte alte bombe similare nu stau să explodeze?

            Generalul Oprea Gabriel nu este vinovat!

            Dar, nici nevinovat nu este, iar asta numai instanţa de judecată va stabili odată.

            Sau pronia cerească.

Florin ZANEA

Comentarii

comentarii