Observaţii cu privire la proiectul de lege privind Statutul poliţistului local aflat în dezbaterea Parlamentului, proiect depus şi susţinut de UDMR

 

 

1. Lipsa temeiului de drept

Adoptarea unui statut special, diferit faţă de Legea nr. 188/1999, printr-un act normativ distict, este fără temei legal.

Legea nr. 188/1999 prevede ce instituţii pot beneficia de statut special

Art. 5. –  (1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: 

1. a) structurile de specialitate ale Parlamentului României; 
2. b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale; 
3. c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ; 
4. d) serviciile diplomatice şi consulare; 
5. e) autoritatea vamală; 
6. f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative; 
7. g) alte servicii publice stabilite prin lege. 

 

2. Act normativ nejustificat

Poliţiştii locali au un statut stabilit prin legea nr. 155/2010 capitolul IV.

Existenţa statutului poliţistului local în Legea nr. 155/2010 are ca temei de drept art. 5 alin (1) lit. g) din Legea nr. 188/1999. Orice aspecte ce necesită o reglementare cu privire la statutul poliţistului local se poate face chiar în Legea nr. 155/2010.

 

3. Cuprinde prevederi în contradicţie cu legislaţia naţională

Proiectul de statut redefineşte semnificaţia noţiunii “poliţist local”

Dacă potrivit Legii nr. 155/2010

Art. 14. –   (1) Personalul poliţiei locale este compus din: 

1. a) funcţionari publici care ocupă funcţii publice specifice de poliţist local; 
2. b) funcţionari publici care ocupă funcţii publice generale; 
3. c) personal contractual. 

unde poliţistul local este funcţionarul public care ocupă o funcţie publică specifică în cadrul personalului poliţiei locale, prin proiectul de Statut al poliţistului local, noţiunea “personalul poliţiei locale” devine “poliţişti locali”, care la rândul lor pot fi funcţionari publici şi personal contractual, eliminându-se funcţiile publice specifice.

Proiect art. 1 alin. (2):

“Prin excepţie de la prevederile alin. (1) în structura poliţiei locale poate fi încadrat şi personalul contractual, acestuia sunt aplicabile prevederile Codului Muncii.” coroborat cu art. 13 alin. (3) “Poliţistului local încadrat pe un post contractual se aplică prevederile legale în vigoare pentru această categorie.”

Potrivit legii nr. 188/1999, statutul funcţionarilor publici reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.

Nu există vreo prevedere în Codul Muncii potrivit căreia personalul contractual să aibă posibilitatea reglementării unui statut special şi cu atât mai puţin să existe o lege care să reglementeze un statut special atât pentru funcţionari publici, cât şi pentru personal contractual.

 

4. Generează confuzie în ceea ce priveşte natura funcţiei de politist local

Potrivit art. 2 alin. (1) din Proiect ,,Poliţistul local este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege, şi beneficiază de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce împlică exerciţiul autoritătii de stat.”

Legiuitorul a făcut distincţia între funcţia publică şi postul ocupat de personalul contractual, tocmai prin atribuţiile acestora şi autoritatea acestora, o egalitate între acestea, nu mai justifică nicio distincţie între cele două, sub toate aspectele legale.

      Potrivit Legii nr. 188/1999, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome. 

A se observa diferenţa între cele două noţiuni: „putere publică” şi „autoritate publică” care pot duce la următoarele concluzii:

• fie există o diferenţă între cele două noţiuni şi poliţistul local nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru a mai fi funcţionar public;
• fie nu există nicio diferenţă între cele două noţiuni şi poliţistul local este funcţionar public, caz în care expresia de personal contractual nu se mai justifică (natura funcţiei/postului este dată de atribuţii şi exercitarea puterii publice)
• în orice variantă nu poate exista şi identitate şi diferenţă, în acelaşi timp, între funcţionari publici şi personal contractual, ar fi nonsens.

 

5. Toate articolele din proiect sunt concepute cu această confuzie între funcţia publică şi cea de personal contractual

• Identitate între cele două noţiuni: atât în ceea ce priveşte încadrarea (art. 9), îndeplinirea condiţiilor de concurs (art. 10), şcolarizarea (art. 10 alin. 3, încadrare în funcţie (art. 14), acordare grade profesionale (art.15), stagiu minim în grade profesionale (art. 16), uniformă (art. 17), îndatoririle (art. 27 alin. 1), drepturile (art. 27 alin. 2), condiţiile de pensionare (art. 28), răspunderea disciplinară (art. 38), incomatibilităţile.
• Aplicare legislaţie specifică funcţionarilor publici şi personalului contractual: încadrarea funcţiilor vacante art. 9 „Încadrarea funcţiilor vacante din cadrul Poliţiei Locale se realizează conform Legii nr. 188/1999), condiţiile de participare la concursul de admitere (art. 10 ”La concursul de admitere, pentru posturile vacante, (…) care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale:”), ocuparea posturilor de conducere (art. 20 „Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situaţiile şi în condiţiile stabilite de prezentul statut şi de legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici”), acordarea gradelor profesionale (art. 21 „Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii s eface în ordinea ierarhică a gradelor, prevăzut de legislaţia aplicabilă funcţionarilor”), art. 19 „Procedura şi cazurile de modificre şi /sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului local sunt cele stabilite de prezentul statut, precum şi de legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici stabilită de Legea nr. 188/1999”
• Diferenţiat între cele două noţiuni la anumite articole şi nediferenţiat în altele cu privire la aceeaşi instituţie de drept: încadrarea poliţiştilor locali (art. 13 vs. Art. 10, 14 şi următoarele)

 

6. Confuzie între noţiunile „funcţii” şi „posturi”

• 10 funcţii vacante, art. 11 posturi vacante, art. 20 posturi de conducere, art. 23 funcţiile poliţiştilor locali, art. 39 destituirea din funcţia publică de poliţist local

 

7. Confuzie între noţiunile “serviciul poliţistului local” şi “serviciul poliţienesc”

Art. 33 alin. (1) Serviciul poliţistului local are caracter permanent şi obligatoriu (…) (2) Durata programului de lucru al poliţistului local este de regulă de  ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, Se confundă serviciul angajatului cu asigurarea continuităţii serviciului poliţienesc care este în sarcina instituţiei.

 

8. Referitor la încadrarea activităţii în condiţii deosebite sau speciale de muncă

Art. 6 alin. (3) Poliţistul local care este încadrat în celelalte structuri prevăzute de lege (altele decât rutier şi ordine publică), se încadrează în categoria de activităţi de condiţii deosebite de muncă, sau alte condiţii de muncă”

• Înseamnă că toţi politiştii locali, indiferent de încadrare, funcţionar public sau personal contractual va fi încadrat în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă;
• Neexistând vreo diferenţiere în lege, poliţist cu atribuţii de rutier, ordine publică sau din alte domenii, pot fi, după cum vrea angajatorul, atât funcţionari publici, cât şi personal contractual;
• Legea prevede posibilitatea înfiinţării poliţiei locale, ceea ce înseamnă că atribuţiile din domeniul comercial, disciplină în construcţie şi mediu sunt îndeplinite de funcţionari publici din aparatul de specialitate al primarului. În aceste condiţii, proiectul de statut generează o situaţie de discriminare între aceste categorii care desfăşoară aceeaşi activitate, dar sunt încadrate în conditii de muncă diferite.
• Dacă pentru poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul rutier şi ordine publică se prevede expres încadrarea în condiţii speciale, pentru cei care îndeplinesc alte atribuţii, situaţia va rămâne nereglementată, ca şi în prezent.

 

 

9. Contradicţie cu prevederile altor acte normative:

• Contravenţiile pot fi constatate şi sancţionate doar de către funcţionarii publici. Proiectul de statut nu face diferenţa între categoriile de angajaţi (funcţionari publici şi personal contractual) în ceea ce priveşte atribuţiile.
• La art. 12 se prevede faptul că prin ordin al ministrului afacerilor interne se va prevede categoriile, formele de pregătire şi modul de desfăşurare, precum şi durata de perfecţionare a pregătirii poliţistului local. Practic, printr-o lege ce nu priveşte activitatea MAI şi a structurilor subordonate se prevede emiterea unor norme metodologice de către un ministru din alt minister decât MDRAP.
• La art. 19 alin. (6) se prevede reglementarea unei proceduri prin ordin MAI prin care poliţistul local poate fi încadrat în cadrul Poliţiei Române, acest lucru fiind în contradicţie cu prevederile Legii nr. 360/2002.
• La art. 19 alin. (2) lit. m), prevederea tocmai a fost abrogată din Legea nr. 188/1999
• La art. 23 alin. (4) se prevede faptul că funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor locali se stabilesc prin lege, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest lucru este în contradicţie cu Legea nr. 153/2017 în ceea ce priveşte salarizarea, cât şi cu art. 27 alin. (2) lit a) “poliţistul local are dreptul la salariu lunar, compus din salariu de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin Legea cadru nr. 153/2017”). De asemenea, articolul este în contradicţie cu celelalte prevederi în ceea ce priveşte stabilirea funcţiilor.
• La art. 27 alin. 2) lit. a) se reglementează o nouă structură a salariului de bază care cuprinde: salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, spor pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţie de conducere şi salariul de merit. Această structură este specifică militarilor şi funcţionarilor publici cu statut special, sediul materiei este în legea nr. 153/2017, proiectul nu reglementează suficient făcându-l inaplicabil chiar şi în situaţia în care nu poate reglementa drepturile de natură salarială, reglemenetează drepturi care au fost abrogate (spor pentru misiune permanentă şi salariu de merit), este în contradicţie cu prevederile Legii nr. 153/2017 unde salariul de funcţie este echivalent cu salariul de bază, afectează sistemul de pensii (cei din sistemul de apărare are o lege specială de pensii, armonizat cu salarizarea specifică).
• 10 alin. (2) prevede ca din comisia de concurs să facă parte şi un reprezentant al Poliţiei Române, articol fără corespondent în legea nr. 360/2002 şi derogatoriu de la Legea nr. 188/1999, contradictoriu cu art. 9 din Proiect.
• 27 alin. (3) lit. f) şi h) din Proiect vs. Legea nr. 161/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 284/2010, referitoare la incompatibilităţi.
• 27 alin (7) “Poliţiştii locali de regulă beneficiază de sporurile stabilite de lege, conform prevederilor de la art. 25 din Lgea nr. 153/2017” Cum adică de regulă? Sporurile, conditiile de acordare şi cuantumul acestora sunt prevăzute expres în lege şi nu sunt la aprecierea subiectivă a cuiva.
• 40 (1) “Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă ş idupă consultarea raportului comisiei de disciplină”. În ceea ce priveşte regimul disciplinar, există legislaţie separată pentru funcţionarii publici şi personalul contractual. Nu se poate constitui o comisie care să cerceteze faptele disciplinare ale ambelor categorii profesionale.
• 27 alin. (2) lit. c) (…) Alocaţia de hrană se acordă în limita bugetului aprobat. vs art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 unde se prevede în mod expres faptul că personalul poliţiei locale beneficiază de normă de hrană, nu alocaţie de hrană, iar cuantumul este prevăzut în acte normative, nu stabilit în limita bugetului

Art. 18. – Indemnizaţia de hrană 

  (1) Începând cu 1 decembrie 2018, ordonatorii de credite acordă obligatoriu, lunar, indemnizaţii de hrană reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, cu excepţia personalului Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi a personalului poliţiei locale care, potrivit legii, beneficiază de drepturi de hrană în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

10. Contradicţie între articolele Proiectului

• 10 alin. (2) vs art. 9 referitor la încadrarea funcţiilor vacante
• 14 alin. (1) şi (2) se referă la încadrarea poliţiştilor locali fără distincţie dacă sunt funcţionari publici sau personal contractual vs art. 14 – alin (3) –(5) care fac referire la alin. Anterioraare cu precizarea că pot fi obţinute numai de funcţionari publici.
• 27 alin. (2) lit. c) Poliţistul local are dreptul la uniformă, echipament specific (…) vs. art. 27 alin. (5) lit. a) Poliţiştii locali pot primi: a) numai uniformă, b) echipament pentru completarea uniformei şi diferenţa în bani. Pe de-o parte precizează dreptul la uniformă, iar pe de altă parte se prevede posibilitatea (pot primi) uniformă şi diferenţa în bani.
• 39 lit. e) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt: destituirea din funcţia publică de poliţist local vs Art. 47 alin (1) lit f) încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului local (…) are loc la destituirea din poliţia locală”, ori este destituit din funcţia publică, ori din poliţia locală.
• art. 1 alin. (2) “Prin excepţie de la prevederile alin. (1) în structura poliţiei locale poate fi încadrat şi personalul contractual, acestuia sunt aplicabile prevederile Codului Muncii.” coroborat cu art. 13 alin. (3) “Poliţistului local încadrat pe un post contractual se aplică prevederile legale în vigoare pentru această categorie.” vs art. 39 lit. e) “destituirea din funcţia publică de poliţist local” Pe de-o parte se precizează că poliţist local este şi personalul contractual, iar pe de altă parte, poliţist local este o funcţie publică.

 

11. Reglementează norme imposibil de aplicat

• art. 16 prevede stagiul minim în gradul profesional de asistent de 3 ani. Practic legea 188/1999 prevede că după ieşirea din debut, funcţionarul public este încadrat în gradul profesional asistent, iar potrivit Proiectului, de la 1- 3 ani funcţionarul public nu mai are niciun grad profesional.
• art. 23 alin. (4) Funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor locali se stabilesc prin lege, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Funcţiile sunt deja stabilite în Proiect, iar salarizarea este deja reglementată.
• art. 27 alin (2) “Poliţistul local are dreptul la: b) uniformă, echipament specific, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin lege.” Care lege? Se va mai da o lege special în acest sens? Poate prin norme metodologice de puterea HG.
• art. 28 (1) Condiţiile privind pensionarea şi drepturile de pensii ale poliţiştilor locali se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Există deja o lege a pensiilor care se aplică şi poliţiştilor locali. Potrivit articolului, Parlamentul va fi obligat să adopte o nouă lege a pensiilor special pentru poliţiştii locali. Acest lucru generează confuzie, fie se aplică actuala lege a pensiilor şi se ţine cont de încadrarea în conditiile speciale de muncă, fie acest drept nu se valorifică şi se aşteaptă ca Parlamentul să adopte o nouă lege specială (foarte puţin probabil).
• art. 35 alin. (1) “Pentru contribuţii deosebite la (…), poliţistului local i se pot conferi decoraţii, în conditiile legii” Care lege? Se va emite o lege specială se va moficia vreo lege în vigoare?
• art. 33 alin. (1) Serviciul poliţistului local are caracter permanent şi obligatoriu (…) (2) Durata programului de lucru al poliţistului local este de regulă de ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, (…) Niciun angajat nu poate avea serviciu permanent şi obligatoriu. Se confundă serviciul angajatului cu asigurarea continuităţii serviciului poliţienesc care este în sarcina instituţiei. Nici continuitatea serviciului nu se poate asigurara la comune şi la alte structuri cu efective reduse, la multe dintre acestea nefiind nevoie de aisiurarea continuităţii serviciului, mai ales că nu este vorba de un serviciu public descentralizat.
• art. 39 Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt:
  d) retrogradarea în treptele de salarizare (…). Din 2010 s-a schimbat sistemul de salarizare şi nu mai există trepte de salarizare, deci nu poţi fi retrogradat din ceva în care nu eşti.

• art. 39 Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt:

e) destituirea din funcţia publică de poliţist local Tocmai asta modifică proiectul de lege, poliţistul local nu mai este funcţie publică, ci angajat în cadrul politiei locale. Întrucât, potrivit proiectului, poliţist local este şi personalul contractual, această sanctiune nu se poate aplica. Nu poate fi destituită din funcţia publică o persoană care are contract individual de muncă.

– Art. 45 (2) Poliţistul local faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie. Nu există instituţia punerii la dispoziţie. Textul a fost reprodus din legislaţia specifică altor categorii profesionale cu statut special. Mai mult, textul este în contradicţie cu art. 19 alin  (2) lit. l) care prevede suspendarea de drept a raporturilor de serviciu când a fost trimis în judecată.

– art. 46 (1) “Stabilitatea poliţiostului local la locul de muncă este garantată, în conditiile prezentei legi.”  Legea nu cuprinde prevederi referitoare la condiţiile de garantare a locului de muncă. Garantarea nu este posibilă, având în vedere faptul că prin HCL se poate înfiinţa, desfiinţa sau reorganiza poliţia locală.

 

 

12. Articole repetitive

– Art. 14 (1) Poliţiştii locali se încadrează în trei categorii, definite în raport cu niveluil studiilor necesare, după cum urmează:  (…)

(2) Categoriile de poliţişti locali se împart pe grade profesionale, după cum urmează: (…)

1. art 23 (1) Funcţiile poliţiştilor locali se diferenţiază prin categorie şi grad profesional.

art. 10 alin. (6) “Persoanele care urmează să fie încadrate în politia locală nu pot avea calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizaţii cu caracter politic.” vs. art 27 alin. (3) lit. a) Poliţistului local îi este interzis să facă parte din partide politice. (…)

art. 27 alin. (2) lit. c) Poliţistul local are dreptul la uniformă, echipament specific (…) vs. art. 27 alin. (5) lit. a) Poliţiştii locali pot primi: a) numai uniformă, b) echipament pentru completarea uniformei şi diferenţa în bani. vs art.30 “Poliţistului local i se asigură gratuit echipamentul de protecţie …”

 

13. Există prevederi care derogă de la legea generală prin agravarea situaţiei şi în contradicţie cu prevederile Constituţiei

art. 44 (1) Poliţistul local răspunde pentru pagube cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei în vigoare. Orice persoană răspunde penal, civil sau disciplinar dacă a încălcvat legea cu vinovăţie. Articolul face trimitere la legislaţia în vigoare, omiţând faptul că exsită legislaţie diferită în functie de categroiile profesionale.

 

14. Proiectul nu corespunde normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000

Conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative

    Art. 6. –  (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 

   (2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă, precum şi de la insuficienţele legislaţiei în vigoare. 

 

Forma de redactare a actelor normative

  

   Art. 8. –  (1) Proiectele de legi, propunerile legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptivă proprie normelor juridice. 

   (2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispoziţiilor sale un caracter obligatoriu. 

   (3) Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie să rezulte expres din redactarea normelor. 

   (4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.

Observaţii cu privire la proiectul de lege privind Statutul poliţistului local aflat în dezbaterea Parlamentului

Comentarii

comentarii