CONCEDIUL DE ODIHNĂ SUPLIMENTAR

Definire

Concediul de odihnă suplimentar este un drept garantat, plătit, şi se acordă anual pentru angajaţii care desfăşoară activităţi în condiţii vătămătoare, grele sau periculoase.

Criteriile pe baza cărora se stabilesc categoriile de personal, activităţile şi locurile de muncă pentru care se acordă acest concediu sunt prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase.

Concediul de odihnă suplimentar se acordă poliţiştilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase – ori în locuri de muncă în care există astfel de condiţii stabilite potrivit legii şi se cumulează cu concediile de odihnă de bază (HG 1578/2002).

Durata concediului de odihnă suplimentar este cuprinsă între 3 şi 14 zile, pentru fiecare an calendaristic;

Categoriile de poliţişti, locurile de muncă pentru care se acordă acest concediu şi durata concretă a acestuia se stabilesc prin OMAI nr. 438/2003, pe baza criteriilor şi determinărilor făcute conform prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1991.

Observații

• Privind condiţiile în funcţie de care se acordă şi se stabileşte concediul de odihnă suplimentar

– Durata concediului de odihnă suplimentar se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat în astfel de condiţii în cursul anului calendaristic respectiv;

– Conform pct. 8.3. din OMAI nr. 438/2003 nu se iau în calcul la stabilirea timpului efectiv lucrat în condiţii de muncă ce dau dreptul la concediu de odihnă suplimentar, următoarele perioade: a) concediul de studii, acordat potrivit art. 17-19 din HG 1578/2002; b) concediu medical de peste 30 zile; c) concediu de sarcină şi lăuzie; d) concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; e) concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 18 ani; f) absenţe nejustificate de la program; g) concedii fără plată; h) suspendarea din funcţie; i) timpul punerii la dispoziţie (rămas neîncadrat); j) întreruperea activităţii la cerere.

– Numărul de zile de concediu suplimentar se stabileşte în raport de nivelul sporului acordat la salariul de bază, conform anexei 2 la ordin. (ex.: dacă în urma măsurătorilor a rezultat un spor de 10%, numărul maxim de zile ce se poate acorda este de 6, pentru un an calendaristic în care poliţistul nu s-a aflat în niciuna din situaţiile precizate mai sus).

– Poliţiştii care participă în afara graniţelor ţării, potrivit legii, acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, la acţiuni specifice, pentru combaterea terorismului internaţional, în sprijinul păcii sau în scopuri umanitare, au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar de 2,5 zile pentru fiecare lună de prezenţă în zona de acţiune internaţională, care se cumulează cu concediul de odihnă de bază.

ATENȚIE!

• Când se acordă concediul suplimentar. De regulă, concediul de odihnă suplimentar se acordă în partea a doua a anului în curs şi nu poate fi reeşalonat pentru anul următor. Dacă a fost efectuat integral şi până la sfârşitul anului poliţistul nu mai lucrează în aceleaşi condiţii, nu se restituie unităţii cota-parte din indemnizaţia primită, aferentă timpului nelucrat din acel an calendaristic.

ACTE NORMATIVE RELEVANTE

– Legea 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase;

–  Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

–  Legea nr.223/2015 privind pensiile militare de stat ;

– H.G. 1578/2002 privind condiţiile în baza cărora poliţistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare;

– OMAI nr. 438/2003;

– OMAI nr. 577/2008;

– Adresa IGPF nr. 175852/16.07.2014;

– Adresa MAI nr. 275.192/S1/21.03.2016;

– Acordul colectiv.

Comentarii

comentarii