27.03.2018

În ziua de 27 martie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcționarea Curții Constituţionale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.94 alin.(1) lit.n) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, având următorul conținut: „(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: (…) n) pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină;”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt neconstituţionale.

În motivarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut că, pe de o parte, măsura suspendării raportului de serviciu nu poate opera decât în cazul îndeplinirii condiției influențării cercetării administrative, de către funcționarul public implicat, însă, pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorităţii ori instituţiei publice. Din acest punct de vedere, prevederile legale criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii şi care impun obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. De asemenea, în aceste condiţii, măsura suspendării de drept a raportului de muncă al funcţionarului public, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, este o măsură excesivă, lipsită de obiectivitate și temeinicie, ducând la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între drepturile și interesele în concurs, și anume dreptul la muncă al funcţionarului public și dreptul autorității/instituției publice de a lua măsurile necesare unei bune desfășurări a cercetării disciplinare.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ şi fiscal.

COMUNICAT CCR

Nota:

MAI a dat spre consultare structurilor teritoriale un proiect de modificare a Legii nr. 360/2002. Acest proiect contine si propunerea presedintelui sindicatului UNIPOL, Idita Marius (pensionar), de a fi reglementata posibilitatea de punere la dispozitia unitatii a politistului cercetat disciplinar. Toti liderii celorlalte sindicate s-au opus, proiectul convenit nu mai continea aceasta propunere, dar se pare ca MAI insista sa o cuprinda ca modificare a Statutului politistului.

Interesant este faptul ca Sindicatul Unipol nu are reprezentativitate (are sub 200 de membri), nu a fost desemnat de federatia la care este afiliat sa participe la aceste discutii, dar a fost invitat de MAI, desi mai sunt inca 40 de sindicate aflate in aceeasi situatie juridica (fara reprezentativitate).

Motivele de neconstitutionalitate a suspendarii sunt valabile si pentru punerea la dispozitia unitatii.

Mai mult, MAI nu a reglementat ceea ce prevedea Legea nr. 188/1999 si a reglementat peste limitele stabilite.

Extras din “Analiza actelor normative care cuprind dispoziţii referitoare la statutele speciale aplicabile funcţionarilor publici” intocmita de Agentia Nationala a Functionarilor Publici din 2013 (valabila si in prezent):

II.2. Statutul poliţistului. Statutul poliţistului este reglementat prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Aria de aplicare este restrânsă la persoanele care exercită atribuţiile stabilite prin lege pentru Poliţia Română. În conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr.30/2007, cu modificările şi completările ulterioare personalul Ministerului Afacerilor Interne se compune din: funcţionari publici, poliţişti – funcţionari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum şi soldaţi şi gradaţi voluntari. De principiu, Statutul poliţiştilor poate cuprinde drepturi, îndatoriri, incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute în Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţii publice specifice dar şi prevederi referitoare la carieră (de la momentul naşterii raporturilor de serviciu până la momentul încetării raporturilor de serviciu).

O primă problemă remarcată este cea legată de lipsa de reglementare în ceea ce priveşte regimul general al funcţiilor cât şi referitor la stabilirea funcţiilor specifice în cuprinsul actului normativ. Pe parcursul actului normativ, poliţistul este: un funcţionar public civil cu statut special, o profesie, o calitate, o persoană care ocupă o funcţie în cadrul Poliţiei Române. Prin urmare, o constatare generală este aceea că, deşi suntem în prezenţa unui statut special, acesta nu stabileşte funcţii concrete, cu denumire şi grade de carieră asociate, ci face trimitere la un alt act normativ care va stabili funcţii. În acest sens cităm art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că: “Funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” Totodată art. 48 alin. (3) din acelaşi act normativ reglementează un tip de echivalare a funcţiilor, într-un caz strict determinat de asocierea poliţiştilor în organizaţii sindicale şi recunoaşterea activităţii pe această perioadă: “Echivalarea funcţiilor potrivit alin. (2) se face prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, la propunerea organizaţiei sindicale şi cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse” Analiza actelor normative care cuprind dispoziţii referitoare la statutele speciale aplicabile funcţionarilor publici.

Ca o concluzie a prevederilor legale anterior invocate reţinem că Statutul poliţiştilor nu stabileşte funcţii publice specifice şi nu echivalează funcţiile publice specifice cu funcţiile publice generale, deşi aceasta era o obligaţie potrivit cadrului general în materie. Astfel, considerăm că o parte dintre dificultăţile în interpretare/ aplicare sunt cauzate de abordarea neunitară pe parcursul legii a instituţiilor juridice cu care aceasta operează, respectiv de neconcordanţa dintre utilizarea acestor instituţii juridice în statutul special şi în statutul general. În actul normativ sunt reluate o parte dintre: – drepturile funcţionarilor publici; – îndatoririle funcţionarilor publici, – modalităţile de încetare a raporturilor de serviciu; În alte situaţii, aceleaşi drepturi sau îndatoriri existente în Statutul funcţionarilor publici au un conţinut diferit în Statutul poliţiştilor.

Sunt de asemenea reglementate: un sistem de sporuri salariale, premieri/recompense, de compensare a chiriilor, facilităţi post pensionare pentru funcţionarii publici cu statut special şi soţii/soţiile acestora la bazele proprii de odihnă şi tratament, echipament gratuit, asistenţă medicală şi medicamente gratuite, etc. (alte drepturi decât cele reglementate de Statutul funcţionarilor publici – reglementare cu respectarea cadrului general).

Statutul poliţiştilor cuprinde de asemenea prevederi referitoare la: – principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice, – modalităţile de ocupare a funcţiei publice; – perioadele de stagiu şi de probă; – incompatibilităţi şi interdicţii; – regimului juridic al mutării, transferului, detaşării; – stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare, răspunderea juridică; – suspendarea, punerea la dispoziţie, încetarea raporturilor de serviciu.

Sub aspectul derogărilor acceptate, o abordare diferită dar permisă de cadrul general în materie, o are şi cariera poliţiştilor, construită în alt mod şi cu o altă structură decât cea prevăzută în Statutul funcţionarilor publici. Consecinţă a faptului că poliţiştii provin fie din Academia de Poliţie fie sunt încadraţi direct sau transferaţi din instituţiile publice de apărare şi siguranţă naţională, există un regim juridic diferit decât cel general în sensul existenţei atât a perioadei de stagiu (specifică debutanţilor proveniţi din Academia de Poliţie), cât şi a perioadei de probă (specifică celor încadraţi direct sau transferaţi). În ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil în situaţia modificării raporturilor de serviciu sau a suspendării funcţionarilor publici cu statut special, dispoziţiile legale sunt adesea neclare;

Analiza actelor normative care cuprind dispoziţii referitoare la statutele speciale aplicabile funcţionarilor publici  pe de o parte sunt trimiteri exprese la legislaţia terţiară (norme de competenţă aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne), pe de altă parte se fac trimiteri exprese la perioadele de detaşare pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare. În acest context, considerăm că reglementarea în această materie este insuficientă pentru a da consistenţă instituţiilor juridice reglementate în lipsa completării cu cadrul general.

Totodată remarcăm şi faptul că, începând cu jumătatea anului 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, norma de trimitere la cadrul general în materie nu mai există. Singura referire la Legea nr.188/1999 existentă în forma în vigoare la acest moment a Statutului poliţiştilor este în art. 48 alin. (2) şi se referă la perioada în care raporturile de serviciu ale poliţiştilor sunt suspendate potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, deşi cadrul general în materie permite existenţa unor norme speciale în domeniile deja enunţate, remarcăm faptul că Statutul poliţiştilor cuprinde norme derogatorii inclusiv în materiile în care nu ar fi trebuit să mai reglementeze (exemplu drepturile, îndatoririle deja reglementate de Statutul funcţionarilor publici). Considerăm că, în mod oportun ar fi aparţinut domeniului de reglementare al statutului poliţiştilor, drepturi şi îndatoriri specifice decurgând din specificul şi unicitatea atribuţiilor care implică exercitarea autorităţii publice a statului.

Apreciem de asemenea faptul că inexistenţa unei norme exprese de trimitere la completarea cu Statutul funcţionarilor publici îngreunează atât interpretarea prevederilor legale în ceea ce priveşte aspectele tehnice (vezi mutarea, suspendarea, etc.) dar, în acelaşi timp, împietează asupra coerenţei în abordarea unor norme din cadrul general în materie care vizează stabilirea structurilor organizatorice, reorganizarea acestora, evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, drepturile funcţionarilor publici în cazul reorganizării, etc.

ANFP – analiza statute speciale

Comentarii

comentarii