5. DISCIPLINA ȘI RĂSPUNDEREA

În cadrul acestui domeniu există următoarele secțiuni:

5.1. Ordinele şi refuzul executării ordinelor;

5.2. Răspunderea disciplinară;

5.3. Răspunderea materială. Răspunderea materială pentru avarierea autoturismelor de serviciu.

5.1. ORDINELE ŞI REFUZUL EXECUTĂRII ORDINELOR

Definire

Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională (Legea 360/2002).

ACTE NORMATIVE RELEVANTE    

–Legea 360/2002

5.2. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ

Definire

• Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.

ATENȚIE!

• Absolvirea de răspundere. Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.
• Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:

1. a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
2. b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
3. c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
4. d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;
5. e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
6. f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului MAI;
7. g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
8. h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
9. i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;
10. j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane.
11. k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.

• Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor și termenele pentru care se află sub efectul acestora sunt:

1. a) mustrare scrisă – 6 luni;
2. b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni – 1 an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicată;
3. c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani – 1 an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicată;
4. d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut – 1 an de la aplicarea sancțiunii;
5. e) destituirea din poliţie – 7 ani de la aplicarea sancțiunii.

ATENȚIE!

• Procedura disciplinară nu este publică.
• Obligația citării/ascultării polițistului. Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.
• Drepturile polițistului cercetat:

– să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară;

– să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.

 

ATENȚIE  !

    Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, următoarele persoane:

1. a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;
2. b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;
3. c) poliţiştii care fac parte din colectivul desemnat pentru Consiliul de disciplină;
4. d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne

 

• Stabilirea sancțiunilor disciplinare. Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, cu excepţia mustrării scrise și diminuării salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, care se pot aplica fără consultarea Consiliului.
• Scop cercetare prealabilă. Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.
• Cine dispune cercetarea prealabilă. Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:

1. a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;
2. b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
3. c) şeful instituţiei subordonate MAI care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.

ATENȚIE!

• Precizări privind efectuarea cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenului de 60 de zile, de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.

Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.

• Înmânarea copiei proiectului raportului de verificare. La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
• Termenul pentru formularea de obiecții/solicitarea de noui probe. În termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.
• Înmânarea raportului final. În termen de 2 zile lucrătoare de la data finalizării raportului, o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
• Măsurile persoanei care a dispus cercetarea. După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:

1. a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
2. b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile;
3. c) aplicarea măsurii de atenţionare a poliţistului sau, după caz, a mustrării scrise sau diminuării salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;
4. d) sesizarea şi consultarea Consiliului.

ATENȚIE!

• Regimul rapoartelor ofițerilor din structurile de control. Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.
• Termen sancțiuni disciplinare. Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana care a dispus cercetarea prealabilă a luat cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un an este termen de decădere.

ATENȚIE!

• Situații de suspendare a termenului pentru dispunerea sancțiunii disciplinare.

Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:

1. a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
2. b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.

• Criterii aplicare sancțiune. La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
• Act administrativ de sancționare. Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 ‚care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.

Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.

ATENȚIE!

• Momentul când intervine sancțiunea disciplinară în cazul destituirii. În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale.
• Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.

Şeful unităţii ierarhic superioare se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.

 

 

 

ATENȚIE!

• Precizări privind efectele sancțiunii disciplinare. Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.

În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termen de 10 zile lucrătoare, actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.

În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a contestaţiei.

• Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:

1. a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;
2. b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau poate dispune atenţionarea poliţistului, în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;
3. c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.

ATENȚIE!

Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.

În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

• Unde se constituie Consiliul. Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al MAI şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea MAI şi structurilor subordonate acestora.
• Consiliul poate propune:

1. a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
2. b) atenționarea polițistului;
3. c) aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de Legea nr. 360/2002.

ATENȚIE!

• Cercetarea prealabilă în cazul abaterilor grave. În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii şi credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei.
• Măsuri posibile pe baza analizei Consiliului. În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 pot lua una dintre următoarele măsuri:

1. a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
2. b) restituirea motivată a dosarului aceluiaşi consiliu pentru completarea cercetării disciplinare;
3. c) atenționarea polițistului sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 360/2002.

ATENȚIE!

• Măsuri în situația suspiciunilor privind existența de infracțiuni. În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii Consiliului întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
• Interdicții/excepții privind mutarea/detașarea/împuternicirea. În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.

Prin excepţie, poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care, în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de organizare. Mutarea poliţistului nu afectează procedura disciplinară declanşată faţă de acesta.

• Menținerea în activitate în cazul acțiunii penale. În cazul în care împotriva poliţistului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, caz în care operează procedura disciplinară obişnuită.

         Punerea la dispoziție în cazul acțiunii penale. Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală este pus la dispoziţie, cu excepţia situației în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare pentru o infracţiune din culpă care nu este în legătură cu serviciul .

       Suspendarea- arest preventiv/la domiciliu/control judiciar. Poliţistul arestat preventiv sau aflat în arest la domiciliu se suspendă din funcţie.

Este suspendat din funcție polițistul care se află sub control judiciar sau control judiciar pe cauţiune şi s-a dispus interdicţia exercitării profesiei;

.

 

Atribuțiile polițistului pe perioada punerii la dispoziție. Pe perioada punerii la dispoziţie, poliţistul îndeplineşte acele sarcini şi atribuţii stabilite în scris de şeful unităţii, comunicate sub semnătură. 

În situaţia în care faţă de poliţist s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, acestuia i se stabilesc sarcini şi atribuţii de serviciu care nu sunt de natură a impieta buna desfăşurare a procesului penal.

Poliţistul pus la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti prevăzute de legislaţia privind salarizarea poliţiştilor aflaţi în această situaţie, precum şi de celelalte drepturi prevăzute de lege.

Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege.

ATENȚIE!

• Precizări privind stoparea drepturilor pe timpul suspendării și repunerea în drepturi. În perioada suspendării poliţistul nu beneficiază de niciun drept dintre cele prevăzute în Legea nr. 360/2002 şi este obligat să predea armamentul, legitimaţia şi insigna.
• Atunci când s-a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, poliţistul este repus în funcţia deţinută şi în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie sau suspendării.
• Atunci când s-a dispus condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă, la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sau amenzii penale pentru o infracţiune săvârşită din culpă care nu este în legătură cu serviciul, menţinerea în activitate a poliţistului se analizează la nivelul unităţii din care acesta face parte.
• În situaţia aprobării menţinerii în activitate, poliţistul este numit în funcţie în condițiile legii.

Inițierea procedurii disciplinare. Procedura disciplinară este iniţiată prin declanşarea cercetării prealabile, presupune sesizarea şi consultarea Consiliului de disciplină, după caz, şi se finalizează prin soluţionarea definitivă a cauzei.

Persoana în drept care a luat cunoştinţă, în scris, de comiterea unei abateri disciplinare este obligată să dispună, prin rezoluţie, declanşarea cercetării prealabile.

În vederea exercitării dreptului poliţistului cercetat de a cunoaşte actele cercetării, cu ocazia prezentării în urma primei citări, poliţistul desemnat prezintă acestuia, spre studiere, materialul de sesizare care stă la baza declanşării cercetării disciplinare. În vederea studierii celorlalte acte ale cercetării, poliţistul cercetat poate formula o cerere scrisă, adresată poliţistului desemnat sau preşedintelui Consiliului, după caz.

SPEȚE/PRACTICA ANGAJATORULUI/INSTANȚELOR

Contestaţiile la sancţiunile disciplinare formulate de membrii ProLex, poliţişti, au evidenţiat mai multe nereguli şi ilegalităţi comise de cei care au sesizat sau au cercetat abaterile disciplinare reţinute în sarcina contestatorilor.

Pentru a veni atât în sprijinul contestatorilor dar şi al celor care sesizează sau cercetează împrejurările în care au fost comise eventuale abateri disciplinare, vom prezenta o serie de inadvertenţe constatate cu ocazia formulării contestaţiilor.

1. Situaţia de fapt nu este stabilită cu certitudine sau este prezentată în mod defectuos;
2. Existenţa unei situaţii de fapt neclare va conduce la identificarea eronată a normelor ce au fost încălcate sau nerespectate;
3. Lipsa probatoriului sau administrarea incompletă a acestuia (ex: inexistenţa unei dispoziţii scrise a şefului ierarhic în care să se fi stabilit foarte clar detaliile anumitor misiunii, mai ales cele care se desfăşoară în afara programului normal de lucru);
4. Invocarea unor aprecieri subiective, pe baza cărora se presupune că poliţistul nu ar fi trebuit să greşească (ex: „experienţa şi vechimea deţinute de poliţistul cercetat sunt elemente care trebuie să fi condus la desfăşurarea, cu respectarea dispoziţiilor legale în domeniu, a acestor activităţi”);
5. Constatarea încălcării unor atribuţii care nu se regăsesc în fişa postului celui cercetat şi nici în alte dispoziţii punctuale, emise de persoanele competente;
6. Constatarea încălcării unor dispoziţii verbale date de şefii ierarhici, care pot fi, ulterior, retractate sau reformulate, şi astfel nu poate fi stabilită corectitudinea şi legalitatea acestora;
7. Întocmirea dispoziţiilor de declanşare a cercetării, de sancţionare a poliţistului cercetat sau a raportului de cercetare prealabilă fără respectarea condiţiilor de formă şi fond prevăzute de lege.

 

 

ACTE NORMATIVE RELEVANTE    

– Legea nr. 360/2002.

-HG 725/2015

Comentarii

comentarii