Raspunderea materiala

5.3. RĂSPUNDEREA MATERIALĂ. RĂSPUNDEREA MATERIALĂ PENTRU CHELTUIELI DE JUDECATĂ ȘI PENTRU AVARIEREA AUTOTURISMELOR DE SERVICIU

Definire

Patrimoniul MAI reprezintă totalitatea activelor corporale şi necorporale, activelor financiare, disponibilităţilor băneşti aflate în administrare, folosinţă, gestiune, conservare sau în păstrare, chiar şi temporară, indiferent de modul de dobândire şi locul unde se află, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestui minister, constituite conform legii şi reflectate în expresie bănească. (Instrucţiunile nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse MAI aplică prevederile OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999).
Şefii ierarhici din cadrul Poliţiei Române răspund pentru legalitatea dispoziţiilor date subordonaţilor. Ei sunt obligaţi să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese corect şi să controleze modul de îndeplinire a lor.

ATENȚIE!

Prevederile OG/instrucțiunii se aplică şi polițiștilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării.

Angajarea răspunderii materiale. Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în cadrul MAI
Obligația reparării pagubelor. Producerea de pagube MAI atrage răspunderea materială a celor în cauză şi creează obligaţia de reparare a pagubei produse printr-o faptă săvârşită cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

ATENȚIE!

Răspunderea materială se stabileşte independent de răspunderea disciplinară, administrativă sau penală a celor care aduc prejudicii MAI.

Definirea pagubei. Prin pagubă adusă MAI se înţelege orice diminuare a elementelor patrimoniale de activ şi orice majorare a elementelor patrimoniale de natura datoriilor, intervenită ca urmare a nerespectării prevederilor legale.
Constituie pagube, în sensul prezentelor instrucţiuni, contravaloarea:

a)bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau a altor valori constatate lipsă;
b)bunurilor materiale consumate peste normele legale de consum (norme specifice);
c)motoresurselor consumate în alte scopuri decât cele aprobate prin norme, a normelor de parcurs sau a orelor de funcţionare nerealizate între două reparaţii, stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare;
d)uzurii bunurilor materiale date spre folosinţă temporară, fără temei legal, personalului sau altor persoane fizice din cadrul sau din afara MAI ori unor persoane juridice;
e)bunurilor aparţinând MAI, schimbate cu altele aparţinând terţilor, în alte condiţii decât cele legal stabilite şi aprobate;
f)bunurilor materiale de orice fel, a căror lipsă sau pierdere s-a produs pe timpul transportului, manipulării, transformării, depozitării şi conservării, care nu se încadrează în cotele de scăzământ normale, legal stabilite;
g)bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau altor valori, scăzute din evidenţă ori trecute în cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu acte legale sau când actele justificative au fost pierdute şi nu mai pot fi reconstituite conform dispoziţiilor legale în vigoare;
h)bunurilor materiale distruse, degradate sau uzate prematur;
i)cotei-părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de MAI, în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ ori în cazul personalului trimis la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în ţară şi în străinătate, care nu au respectat contractul-angajament;
j)reparaţiilor pentru punerea în funcţiune a bunurilor materiale degradate, deteriorate sau uzate prematur, datorate neglijenţei, abuzului ori altor cauze imputabile.

Constituie pagube şi:

a)sumele plătite peste drepturile stabilite de actele normative în vigoare;
b)despăgubirile, dobânzile, locaţiile, amenzile, penalizările, majorările de întârziere etc., plătite de M.A.I., din vina personalului;
c)mijloacele băneşti şi alte valori, precum şi bunurile materiale sau produsele însuşite ori folosite în interes personal sau al terţelor persoane;
d)cheltuielile ce nu mai pot fi recuperate de la executantul lucrării, efectuate cu remedierea deficienţelor, refacerea lucrărilor, repararea degradărilor sau deprecierilor, precum şi a celor efectuate ca urmare a nerespectării normelor de executare a lor;
e)orice altă diminuare a valorii activelor, precum şi a creanţelor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;
f)orice majorare a datoriilor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;
g)franşiza suportată de unitate în cadrul unui contract de asigurare tip CASCO cu ocazia producerii riscului asigurat.

Condiții cumulative pentru stabilirea răspunderii materiale:

a)există un prejudiciu:
material – are un conţinut economic, adică poate fi exprimat şi reparat în bani sau în natură, după caz;
efectiv – nu cuprinde şi foloasele nerealizate;
direct – a fost cauzat unităţii nemijlocit de personalul care l-a produs sau indirect – în cazurile în care răspunderea materială se stabileşte în subsidiar;
real – la calcularea lui se are în vedere gradul real de uzură a bunului;
cert – are o întindere precis determinată în expresie valorică;
actual – existenţa sa este constatată neîndoielnic şi nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru recuperarea lui;
b)există o faptă cu caracter ilicit săvârşită de personalul MAI cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fişa postului, constând într-o:
acţiune (faptă comisivă) – atunci când personalul săvârşeşte acte pe care, potrivit legii sau obligaţiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau
inacţiune (faptă omisivă) – atunci când personalul nu săvârşeşte acele acte pe care era obligat să le efectueze; sau
c)încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie, adică:
cu intenţie – atunci când personalul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat prejudiciul; sau
din culpă – atunci când fapta s-a săvârşit prin imprudenţă sau din neglijenţă;
d)între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit (direct) ca urmare a faptei ilicite a personalului MAI;
e)cel vinovat s-a aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu MAI ori cu structurile din cadrul/subordinea/coordonarea acestuia, în momentul în care s-a produs paguba.

ATENȚIE!

Nestabilirea răspunderii materiale/neprezumarea lipsurilor. Răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.

Lipsurile de bunuri materiale, mijloace băneşti şi alte valori nu se prezumă. Dovada lipsurilor ce constituie pagube imputabile trebuie făcută cu mijloace legale de probă, cum sunt: documentele şi operaţiunile de evidenţă, documentele de inventariere, actele de constatare şi procesele-verbale etc.

Polițiștii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de polițist.

La stabilirea răspunderii materiale conform prezentei ordonanţe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de instituţia public păgubită.

Stabilirea răspunderii în cazul infracțiunilor. Pentru paguba produsă printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se stabileşte de instanţele judecătoreşti, potrivit legii penale.
Angajarea răspunderii materiale – atribuții de drept/fapt. Răspunderea materială este angajată atât pentru polițiștii care au fost însărcinaţi legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, cât şi pentru cei care le-au îndeplinit numai în fapt astfel:

a) Polițiștii însărcinați legal cu atribuţiile – răspund material integral pentru pagubele produse în gestiunea proprie.
b)Polițiștii care nu au fost însărcinați legal cu atribuţii, dar le îndeplinesc întâmplător/pe baza unei însărcinări special – răspund material pentru pagubele produse din vina lor.

Polițiștii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor şi în legătură cu îndeplinirea serviciului, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituţia publică de care aceştia aparţin.

ATENȚIE!

Răspunderea pentru pagube aduse terților/ Răspunderea materială a personalului care a adus pagube terţelor persoane fizice/juridice din vina lui şi în legătură cu îndeplinirea serviciului se stabileşte în cazurile în care MAI a fost obligat să le repare, prin hotărâri judecătoreşti definitive.

În cazurile menționate recuperarea pagubelor de la vinovați se efectuează numai după plata despăgubirilor.

Polițiștii nu răspund material:

a)pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;
b)pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate;
c)pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră;
d)pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine acestuia.

ATENȚIE!

Răspunderea în cazul inacțiunii/neraportării. Polițiștii care, având posibilitatea de a înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 de ore sau la înapoierea din misiune şi nu au luat, din neglijenţă sau rea-credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu comandanţii sau cu şefii unităţilor.
Pierderile inerente. Sunt considerate pierderi inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)perisabilităţile, scăzămintele, toleranţele la bunurile perisabile, friabile etc.;
b)pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului şi altele asemenea;
c)tuburile de muniţie pierdute în trageri în munţi, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea etc.;
d)inelarea unei ţevi de la o armă deşi s-au respectat toate condiţiile tehnice de exploatare şi întreţinere a ei;
e)deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea acestui teren;
f)spargerile de parbrize, în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de trepidaţii ori din alte cauze neimputabile.

ATENȚIE!

Precizări privind pierderile inerente. Sunt considerate pierderi inerente procesului de pregătire şi celorlalte activităţi de serviciu şi pierderile pentru care nu s-au stabilit ori nu s-au putut stabili prin acte normative limitele lor. În asemenea situaţii, personalul cercetat trebuie să facă dovada împrejurărilor în care s-au produs, iar unitatea are obligaţia să asigure sau să solicite organului competent, după caz, prezentarea de probe, analize de laborator, expertize etc.
Pagube imprevizibile. Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate cele provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voinţa celui care l-a produs, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de eficacitate, dacă se constată că există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor înlăuntrul termenului de eficacitate;
b)deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental, deoarece nu se cunosc însuşirile acestora şi nu se pot lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei producătoare a pagubei etc.

Riscul normal al serviciului. În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

a)obligaţia de serviciu era prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare;
b)paguba nu a fost datorată relei-voinţe, neglijenţei sau modului necorespunzător de executare a acelei obligaţii de serviciu.

Forța majoră. Sunt considerate pagube provocate prin forţă majoră cele cauzate de un fenomen natural ori de un eveniment exterior, imprevizibil şi de neînlăturat. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)inundaţiile, cu toate că s-au luat toate măsurile posibile, înzăpezirile, cutremurele, furtunile şi deplasările de teren;
b)incendiile provocate de descărcările electrice, deşi s-au luat toate măsurile posibile de protecţie;
c)întreruperile de curent electric;
d)furturile ai căror autori au rămas nedescoperiţi, cu toate că s-au luat măsurile legale de pază şi securitate;
e)epidemiile, epizootiile şi acţiunea dăunătorilor, dacă se constată că au fost asigurate toate măsurile de prevenire şi combatere a lor etc.

Starea de necesitate. Sunt considerate pagube produse ca urmare a stării de necesitate cele cauzate pentru a salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea ori un bun important, de o valoare mai mare sau cel puţin egală cu valoarea pagubei ce urma să se producă. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)distrugerea unor bunuri pentru prevenirea pătrunderii în depozit a apei provenite din inundaţii;
b)distrugerea sau deteriorarea unor bunuri care ar înlesni propagarea incendiului;
c)aruncarea unor bunuri dintr-o navă pentru a o salva de naufragiu;
d)sacrificarea unor animale în acţiunile de combatere a epizootiilor;
e)eşuarea voluntară a unei nave rămase fără energie, pentru a salva persoanele şi bunurile aflate la bord etc.

ATENȚIE!

Condiții pentru exonerarea de răspundere.

Pentru ca polițiștii să poată fi exonerați de răspundere atunci când execută ordinele date de comandanţi/şefi şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)ordinul a fost dat de comandantul/şeful competent, cu respectarea dispoziţiilor actelor normative privitoare la darea ordinelor, existând dovezi în acest sens;
b)paguba să fie consecinţa directă a executării întocmai a ordinului dat;
c)personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare.

Polițiștii care duc la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul cu consecinţe păgubitoare răspund material, în comun cu comandanţii/şefii care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea:

a)nu au raportat comandantului/şefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia;
b)nu au luat măsuri de a înlătura total sau parţial producerea pagubelor.

Raportarea se face în scris, cu număr de înregistrare la secretariatul unităţii. Atunci când acest lucru nu este posibil, raportul se înregistrează în 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, menţionându-se în cuprinsul raportului, în mod obligatoriu, că s-a raportat verbal despre urmările păgubitoare ale executării persoanei care a dat ordinul/dispoziţia.

Sunt considerate atribuţii de serviciu operative activităţile executate efectiv şi direct pentru:

a)apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, avutului public şi privat, celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor, grupurilor sociale şi ale statului;
b)asigurarea şi menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială;
c)combaterea manifestărilor de violenţă şi restabilirea ordinii publice;
d)asigurarea desfăşurării normale a adunărilor şi manifestărilor publice;
e)paza, transportul şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită pentru activitatea statului, transportul armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, al substanţelor toxice radioactive ori altor materii sau substanţe periculoase;
f)prevenirea şi combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că se pregătesc să săvârşească ori au săvârşit infracţiuni;
g)constatarea şi efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, pentru probarea acestora, urmărirea, prinderea şi tragerea la răspundere a infractorilor de către instanţele judecătoreşti, precum şi efectuarea investigaţiilor, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi altor activităţi specifice;
h)asigurarea funcţionării locurilor de reţinere şi arest preventiv organizate potrivit legii;
i)asigurarea respectării regimului armelor, muniţiilor şi materiilor explozive, al produselor şi substanţelor toxice, radioactive şi stupefiante;
j)supravegherea şi controlul circulaţiei rutiere;
k)activităţile specifice de poliţie şi jandarmerie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;
l)paza şi apărarea localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agenţii şi reprezentanţe economice străine, precum şi a sediilor unor organisme internaţionale care desfăşoară activităţi pe teritoriul României;
m)participarea la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste şi de diversiune atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale;
n)participarea, în cooperare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de apărare civilă şi alte organe prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozivi, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
o)executarea cu forţe proprii sau în cooperare a operaţiunilor şi activităţilor de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie nucleară, biologică şi chimică şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare de muniţie neexplodată, protecţie a bunurilor material şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;
p)intervenţia pentru căutarea, salvarea, descarcerarea, deblocarea, prim ajutor sau asistenţă medicală, precum şi salvarea persoanelor şi animalelor de la înălţimi, din subsoluri, puţuri, de la înec;
r)paza şi supravegherea frontierei de stat de pe uscat şi apă, controlul trecerii frontierei de stat, precum şi alte misiuni ordonate, potrivit legii, în vederea asigurării pazei şi supravegherii frontierei de stat;
s)acordarea de sprijin persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu;

ş) legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare şi luarea măsurilor care se impun;

t)conducerea în faţa organelor de urmărire penală a celor care prin acţiunile lor periclitează ordinea publică, viaţa persoanelor sau alte valori sociale;

ţ) luarea măsurii reţinerii, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi punerea în executare a mandatelor de arestare şi a celor de executare a pedepselor;

u)efectuarea percheziţiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuinţa persoanelor fizice, în condiţiile prevăzute de lege;
v)verificarea şi cercetarea în teren a activităţilor privind securitatea şi integritatea patrimoniului MAI;
x)participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale şi pentru îndeplinirea misiunilor specifice;
y)respectarea regimului migraţiei şi azilului;
z)îndeplinirea altor misiuni operative stabilite de ministrul afacerilor interne.

ATENȚIE!

Întinderea răspunderii materiale. Pentru pagubele produse unităţii în procesul pregătirii, polițiștii răspund material, în limita a trei salarii lunare nete, calculate la data constatării pagubei.

Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil se scade din evidenţa contabilă a unităţii păgubite.

Dacă paguba a fost cauzată de mai mulţi polițiști, răspunderea materială a fiecăruia se stabileşte ţinându-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei.

Când nu se poate determina în ce măsură a contribuit fiecare la producerea pagubei, răspunderea materială a polițiștilor implicaţi se stabileşte proporţional cu salariul net de la data constatării pagubei.

Obligațiile șefului care a constatat paguba. Şeful unităţii păgubite care a constatat personal sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube, chiar dacă apreciază că aceasta ar putea face obiectul unei propuneri către eşalonul superior, este obligat să dispună, de îndată, efectuarea cercetării administrative, prin structurile sale, cu respectarea strictă a termenelor prevăzute.

ATENȚIE!

În situaţia în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor depăşesc cuantumul pagubei efective, aceasta se scade din evidenţa contabilă a unităţii.

În cazul constatării insolvabilităţii autorului direct al prejudiciului, răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, polițiștii vinovaţi de:

a)nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în funcţia de gestionar, precum şi de neconstituire a garanţiilor de către gestionari;
b)neluarea măsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care gestionează bunuri materiale, fără a fi gestionari în înţelesul legii, deşi li s-a adus la cunoştinţă, în scris şi motivat, că nu îşi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;
c)neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii dacă prin aceasta s-ar fi putut evita producerea pagubei;
d)neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor de recuperare a pagubelor, prin constituirea ca parte civilă, neemiterea deciziei de imputare sau a altor măsuri asiguratorii;
e)nerespectarea oricărei atribuţii de serviciu, dacă, fără încălcarea acesteia, paguba nu s-ar fi produs.

ATENȚIE!

Obligația de restituire a sumelor nedatorate/servicii prestate. Polițiștii care au încasat sume nedatorate/servicii prestate la care nu erau îndreptățiți sunt obligaţi să le restituie; dacă au primit bunuri care nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptăţiţi, sunt obligaţi să plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii.

Instituţiile publice prevăzute în OG sunt obligate să îi despăgubească pe polițiștii care au suferit din culpa unităţii un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu şi în legătură cu acestea.

În cazul decesului polițistului căruia i se cuvin despăgubiri, acestea vor fi acordate urmaşilor legali.

Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condiţiile OG.

ATENȚIE!

Situații în care poate fi despăgubit personalul MAI. Personalul MAI poate fi despăgubit în situaţii ca: dispariţia bunurilor lăsate la garderobe, în căminele sau casele de oaspeţi, de a căror pază răspund unităţile respective, degradarea unor bunuri ale personalului, în executarea
misiunilor, în accidente de muncă etc.

În cazul accidentelor de muncă, în cuantumul despăgubirii nu se cuprind şi sumele acordate prin asigurările sociale ca ajutor de accident sau cele acordate cu titlu de pensie de invaliditate, precum şi sumele plătite de unităţile de asigurări ca despăgubiri.

Înregistrarea actelor privind cercetarea administrativă. Cercetarea administrativă şi înregistrarea actului de cercetare, inclusiv hotărârea luată de către comandantul/şeful competent să emită decizia de imputare, se efectuează în cel mult 60 de zile de la data când acesta a luat cunoştinţă de producerea pagubei.

ATENȚIE!

Calcularea termenului de efectuare a cercetării administrative. Termenul de 60 de zile se calculează de la data când comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea pagubei, nu şi de cuantumul exact al acesteia ori de persoanele vinovate/beneficiare.

În situaţia în care se stabileşte răspunderea subsidiară, termenul de 60 de zile curge din momentul constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei.

În cazul în care cercetarea administrativă nu se poate efectua în termenul de 60 de zile datorită complexităţii cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, comandantul/şeful unităţii solicit comandantului/ şefului eşalonului ierarhic superior aprobarea, prin ordin scris, a prelungirii termenului cu cel mult 60 de zile.

În situaţia în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenele prevăzute de OG şeful competent poate aproba cererea de suspendare a cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative.

Termenul de stabilire a răspunderii materiale. Răspunderea materială a polițiștilor pentru pagubele produse instituţiilor publice prevăzute la art. 2 din OG poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.

Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de servicii nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.

Când polițiștii nu au fost de bună-credinţă, vor fi obligați la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate.

ATENȚIE!

Precizări privind termenele. Termenele prevăzute de prezentul articol sunt termene de decădere.

Termenul de cel mult 3 ani este termen de decădere, dacă fapta cauzatoare a pagubei nu constituie infracţiune.

Sarcina probei datei producerii pagubei şi a constatării acesteia revine unităţii al cărei personal efectuează cercetarea administrativă.

Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate se poate face:

a)pentru un an în urmă, socotit de la data constatării pagubei – pe seama celor care le-au încasat, le-au primit ori li s-au prestat, exceptând situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanţă, atunci când au fost de bună-credinţă;
b)pentru 3 ani în urmă socotiţi de la data constatării pagubei – pe seama celor care le-au încasat, le-au primit ori li s-au prestat, exceptând situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanţă, atunci când nu au fost de bună-credinţă şi dacă fapta nu constituie infracţiune.

În cazul prevăzut la lit. a), pentru ceilalţi 2 ani anteriori din termenul de 3 ani de la data constatării pagubei, obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate se face pe seama celor din vina cărora s-a produs paguba.

În situaţia în care beneficiarul plăţilor nedatorate este una şi aceeaşi persoană cu cea din vina căreia s-a făcut plata, distribuţia sau prestaţia, recuperarea se va face pentru 3 ani în urmă de la acesta, dacă fapta nu constituie infracţiune.

Angajamentul de plată. Acoperirea pagubelor, precum şi restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate, recunoscute, se fac prin angajament de plată, în scris, al celui în cauză. În acest caz angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia.

Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituţiilor publice prevăzute la art. 2 din OG se reţin în rate lunare din salariu, în condiţiile legii, începând cu primul salariu de la data comunicării titlului executoriu.

Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunară netă sau din salariul net, fără a se putea depăşi, împreună cu celelalte reţineri, jumătate din aceste drepturi, cu excepţia cazurilor în care prin lege se stabileşte astfel.

ATENȚIE!

Nu se pot urmări pentru niciun fel de datorii:

a)ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcină şi lehuzie, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani;
b)diurnele şi orice alte indemnizaţii cu destinaţie specială;
c)bursele de studii.

Acoperirea în natură a pagubelor. Acoperirea pagubelor stabilite în condiţiile prezentei ordonanţe se poate face şi prin depunerea în natură a bunurilor ori de câte ori paguba nu este urmarea unei infracţiuni, în următoarele condiţii:

a)bunurile să fie identice şi să corespundă calitativ;
b)să fie procurate cu acte legale;
c)să fie predate unităţii la care s-a constatat paguba.

Anularea parţială sau totală a imputaţiei stabilite prin decizie de imputare ori angajament de plată se face la cererea celui în cauză, din oficiu sau în urma constatării netemeiniciei ori nelegalităţii imputaţiei, de către comandantul/şeful unităţii care a emis decizia de imputare ori al cărei organ financiar a primit angajamentul de plată, precum şi de către comandantul sau şeful eşalonului superior.
Căile de atac împotriva imputării

– Contestația se poate face în cel mult 30 zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată de persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsă de unitate.

– Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenţă debitul şi se soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată.

– Hotărârea asupra contestaţiei se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia (nu se iau în calcul ziua depunerii și ziua expirării) şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celui în cauză.

ATENȚIE!

Consecințele nedepunerii în termen a contestației. Atunci când contestaţia nu s-a depus în termen, imputaţia devine definitivă.

La cererea celor în cauză şi pentru motive temeinice, comisia pentru soluţionarea contestaţiilor poate hotărî suspendarea executării deciziei de imputare sau a angajamentului de plată până la soluţionarea cauzei.

– Împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii. Plângerea se depune la unitatea care are în evidenţă debitul, iar aceasta este obligată să o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare.

Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor soluţionează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se consideră definitivă şi se comunică unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celor în cauză, în cel mult 15 zile de la pronunţare.

ATENȚIE!

Revizuirea hotărârilor definitive. Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea polițiștilor interesaţi, a şefilor unităţilor ori a şefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri prevăzute de

Cererea de revizuire se face în cel mult 30 de zile de la data când persoanele interesate au luat cunoştinţă de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii şi se depune la unitatea care are în evidenţă debitul. Unitatea este obligată să înainteze cererea de revizuire la organul competent să o soluţioneze în cel mult 3 zile de la înregistrare.

Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunţă în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent să o soluţioneze şi se comunică în cel mult 15 zile unităţii care are în evidenţă debitul şi celor în cauză.

Revizuirea se cere atât în favoarea, cât şi în defavoarea
celor obligaţi la plată.

Rezumat termene:

REALIZARE – FINALIZARE cercetare administrativă: 60 de zile de la data constatării/luării la cunoştinţă;
PRELUNGIRE (de către eşalonul superior) a efectuării cercetării administrative: 60 de zile;
EMITEREA DECIZIEI DE IMPUTARE: 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă;
COMUNICAREA DECIZIEI DE IMPUTARE: 15 zile de la emitere sau 15 zile de la înregistrarea debitelor în evidenţa contabilă, pentru deciziile emise de eşalonul superior;

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

CONTESTAŢIE: 30 de zile de la data comunicării, sub semnătură, a deciziei de imputare sau a semnării angajamentului de plată;
SOLUŢIONARE CONTESTAŢIE ŞI EMITEREA HOTĂRÂRII: 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei;
COMUNICARE HOTĂRÂRII PRIVIND CONTESTAŢIA: 15 zile de la pronunţare;

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

PLÂNGERE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII PRIVIND CONTESTAŢIA: 15 zile de la data comunicării hotărârii (se depune la unitatea care are în evidenţă debitul sau se expediază prin poştă, recomandată);
ÎNAINTARE PLÂNGERE LA COMISIA DE JURISDICŢIE A IMPUTAŢIILOR: 5 zile de la înregistrare;
SOLUŢIONARE PLÂNGERE: 60 de zile de la data înregistrării;
COMUNICARE HOTĂRÂRE: 15 zile de la pronunţare;

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

CERERE REPUNERE ÎN TERMEN: 15 zile de la data încetării cauzei ce a determinat nerespectarea termenelor/ de la data luării la cunoştinţă că decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane (se depune la Comisia de Jurisdicţie a imputaţiilor);
COMUNICARE HOTĂRÂRE ADMITERE/RESPINGERE CERERE: 15 zile de la pronunţare;

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

CERERE DE REVIZUIRE A HOTĂRÂRII: 30 de zile de la data luării la cunoştinţă de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii (se depune la unitatea care are în evidenţă debitul)
ÎNAINTARE CERERE REVIZUIRE: 30 de zile de la înregistrare (se înaintează la organul competent, respectiv cel al cărui hotărâre se cere a fi revizuită: comisiile pentru soluţionarea contestaţiilor sau comisia de jurisdicţie a imputaţiilor);
HOTĂRÂREA ASUPRA CERERII DE REVIZUIRE: 30 de zile de la data înregistrării;
COMUNICAREA HOTĂRÂRII: 15 zile de la pronunţare

ACTE NORMATIVE RELEVANTE

– OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999;

– Instrucţiunile nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse MAI.

Comentarii

comentarii