Nota Pro Lex:

Doamna ministru Carmen Dan a solicitat sindicatelor sa prezinte un proiect de modificare a Statutului politistului.

Pro Lex a transmis MAI “Conceptia Pro Lex de reabilitare a carierei politistului” care cuprinde principiile ce stau la baza carierei politistului.

MAI Principiile carierei polițistului

Intrucat, pana la aceasta data, nu am primit nicio reactie de la MAI cu privire la propunerile noastre, iar organizatiile sindicale nu au conceput impreuna un proiect de Statut al politistului, Pro Lex intentioneaza sa transmita un proiect de lege pana la sedinta de la M.A.I. de joi, 21 septembrie 2017, ora 17, avand ca tema de discutii modificarea Statutului politistului.

Toti cei interesati de modificarea Statutului politistului sunt rugati sa ne comunice observatii si propuneri referitoare la proiectul de lege prezentat mai jos.

 

 

STATUTUL  POLIŢISTULUI (proiect) varianta 1.3.

 

CAPITOLUL 1

DISPOZIŢII GENERALE

 

Cadrul legii

Art. 1. (1) Prezenta lege exprimă angajamentul Statului Român de a respecta şi apăra poliţistul, statutul lui profesional, onoarea şi demnitatea sa umană, sănătatea, integritatea fizică şi psihică a acestuia, siguranţa sa şi a familiei sale şi de a compensa în mod echitabil, din punct de vedere social, financiar şi material, serviciul în beneficiul comunităţii pe care îl efectuează.

(2) Prevederile prezentei legi constituie cadrul legal special în materia raporturilor de serviciu ale poliţistului şi se completează cu cadrul legal general, în măsura în care domeniul nu este reglementat în legislaţia specifică poliţistului.

 

Scopul legii

Art. 2. – (1) Scopul prezentei legi este de a reglementa caracterul special al profesiei de poliţist, de a stabili elementele definitorii ale Statutului poliţistului şi a asigura cadrul juridic al managementului carierei acestuia.

(2) În considerarea caracterului special al profesiei de poliţist, Statutul poliţistului instituie drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, precum şi reglementări privitoare la carieră aplicabile în Ministerul Afacerilor Interne (în continuare MAI).

 

Definirea termenilor

Art. 3. În prezenta lege, termenii de mai jos se întrebuinţează cu înţelesul atribuit fiecăruia, astfel:

a) cariera poliţistului – ansamblul situaţiilor şi efectelor juridice care intervin de la data naşterii raportului de serviciu, până la data încetării acestuia, potrivit dispoziţiilor actelor normative în vigoare şi opţiunilor individuale ale poliţistului;

b) chestură de Poliţie – grup de unităţi de Poliţie/unitate de Poliţie ce are competenţă administrativ teritorială la nivel naţional/al municipiului Bucureşti;

c) comisariat de Poliţie – unitate de Poliţie ce are competenţă administrativ teritorială la nivel judeţean, al uneia sau mai multor localităţi;

d) familia poliţistului – soţul/soţia acestuia, precum şi copiii şi părinţii aflaţi în întreţinerea legală a poliţistului;

e) norme de competenţă – reguli de gestiune a resurselor umane;

f) profilarea – obţinerea de specializări poliţieneşti ulterioare specializării iniţiale obţinute în şcoala de ofiţeri de Poliţie/Academia de Poliţie, dar în acelaşi domeniu de activitate.

g) program de lucru – intervalul de timp în care poliţistul îşi îndeplineşte atribuţiile profesionale;

h) unitate de Poliţie – componentă structurală a Poliţiei ce îndeplineşte atribuţii specifice acesteia, are personalitate juridică şi deţine competenţe de gestiune a resurselor umane.

 

Domeniul de aplicare a Statutului

Art. 4. Statutul poliţistului se aplică poliţiştilor din Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, unităţile centrale ale MAI, precum şi din alte componente ale MAI ce exercită atribuţii poliţieneşti.

 

CAPITOLUL 2

NATURA SPECIALĂ A PROFESIEI DE POLIŢIST

 

Natura statutară a profesiei de poliţist

Art. 5. – (1) Poliţistul este funcţionar public cu statut special care exercită atribuţii date în competenţa Poliţiei Române sau a celorlalte structuri ale MAI, prevăzute la art. _________.

(2) Statutul special al poliţistului este conferit de:

a) îndeplinirea de atribuţii de serviciu de tip special, în condiţii speciale, cu un grad ridicat de risc pentru viaţa şi sănătatea sa, care presupun solicitări fizice şi psihice intense şi prelungite ce atrag uzura prematură a organismului;

b) valorile specifice profesiei de poliţist;

c) sistemul specific de carieră;

d) formarea profesională specifică;

e) învestirea cu exerciţiul autorităţii publice;

f) exercitarea atribuţiilor legale date în competenţa unităţilor de Poliţie;

g) portul, de regulă, al uniformei de poliţist, al însemnelor specifice, legitimaţiei şi al armamentului din dotare;

h) abilitarea de a folosi în condiţiile legii armamentul din dotare şi alte mijloace specifice;

i) îndeplinirea de atribuţii exclusiv în folosul cetăţeanului şi comunităţii, ce impun asumarea conduitei speciale, a privaţiunilor şi restricţiilor individuale frecvente, retrângerea exerciţiului de drepturi fundamentale şi instituirea de incompatibilităţi;

j) apariţia de situaţii profesionale care pot periclita viaţa, siguranţa personală şi a familiei poliţistului.

(3) În considerarea statutului său special, poliţistul beneficiază de drepturile profesionale şi compensatorii acordate în condiţiile legii.

 

Profesia de poliţist

Art. 6. – (1) Profesia de poliţist este ansamblul de activităţi specifice ce vizează apărarea legii, asigurarea ordinii şi siguranţei publice, precum şi îndeplinirea altor atribuţii poliţieneşti prevăzute de lege prin care se urmăreşte protecţia vieţii, drepturilor, libertăţilor şi a proprietăţii individului, a comunităţii şi a Statului Român.

(2) Profesia de poliţist se exercită de către persoana care a obţinut legal documentele de studii ce îi atestă nivelul de formare profesională, îi conferă dreptul de a deţine statutul de poliţist şi de a funcţiona în această calitate.

(3) Exercitarea profesiei de poliţist presupune respectarea regulilor de conduită stabilite în Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin hotărâre a guvernului.

Art. 7. – (1) Profesia de poliţist este reglementată specific de legislaţia naţională în domeniul ocupaţiilor.

(2) Pentru ocupaţiile din domeniile de activitate poliţieneşti se elaborează standardele ocupaţionale specifice, pe categorii de funcţii şi niveluri ierarhice.

(3) Gestiunea generală a activităţii de elaborare a standardelor ocupaţionale se asigură de către Direcţia Generală Management Resurse Umane (în continuare DGMRU) a MAI, iar cea specifică de către inspectoratele generale şi celelalte structuri care au în compunere poliţişti.

(4) Formarea profesională iniţială şi continuă a poliţiştilor se realizează pe baza standardelor ocupaţionale şi a celor de pregătire aferente.

 

Responsabilităţi profesionale specifice poliţistului

Art. 8. – (1) Principalele domenii profesionale specifice aferente calităţii de poliţist, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele:

a) apărarea legii;

b) asigurarea de servicii şi asistenţă specifice populaţiei;

c) prevenirea şi combaterea criminalităţii;

d) menţinerea ordinii şi siguranţei publice;

e) protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului.

(2) Prin natura specifică a profesiei sale, poliţistul are rol social important în protejarea statului de drept, în ceea ce priveşte educaţia antiinfracţională a populaţiei, prevenirea şi combaterea infracţionalităţii în cadrul comunităţii.

(3) Prin excepţie de la tipul de domenii profesionale specifice prevăzute la alin. (1), calitatea de poliţist poate fi deţinută şi de către persoane din structurile menţionate la art. 4 care îndeplinesc următoarele categorii de atribuţii:

a) formarea iniţială şi continuă a poliţiştilor;

b) managementul resurselor umane;

c) sarcini ce necesită în mod expres cunoştinţe şi deprinderi poliţieneşti.

 

Valori profesionale specifice poliţistului

Art. 9. Valorile profesionale specifice după care poliţistul se conduce în activitatea sa sunt următoarele:

a) profesionalismul – exprimă angajamentul de a-şi îndeplini legal atribuţiile şi misiunile folosind integral cunoştinţele şi deprinderile dobândite prin procesele de formare, la nivelul standardelor instituţionale şi al solicitărilor populaţiei; de a aloca timp şi efort devoltării profesionale personale;

b) respectul – presupune egalitatea în faţa legii, acordarea în mod nepărtinitor a consideraţiei şi înţelegerii cuvenite comunităţii, colegilor, şefilor, instituţiei şi propriei persoane, echilibrul, nediscriminarea şi echidistanţa;

c) integritatea – semnifică forţa morală, curajul, cinstea, loialitatea, imparţialitatea, corectitudinea, echitatea, responsabilitatea, confidenţialitatea, onorabilitatea, demnitatea şi faptul de a fi de încredere;

d) disponibilitatea – defineşte orientarea către rezolvarea sarcinilor de muncă, deschiderea, transparenţa şi perseverenţa pentru soluţionarea problemelor comunităţii, supremaţia interesului public şi a responsabilităţilor faţă de interesele personale, faptul de a fi abordabil pentru public, şefi şi colegi;

e) flexibilitatea – reflectă adaptabilitatea, faptul de a acţiona gradual şi proporţional cu particularităţile situaţiei, acceptarea schimbării şi toleranţa faţă de diversitate;

f) încrederea – caracterizează capacitatea şi curajul de a se baza pe comunitate, instituţie, şefi şi colegi, de a-şi recunoaşte erorile şi a-şi asuma riscuri.

 

Îndeplinirea atribuţiilor

Art. 10. – (1) Poliţistul ocupă numai funcţii adecvate statutului său profesional şi îndeplineşte numai atribuţii în legătură cu serviciul, care rezultă din dispoziţiile legale în vigoare şi fişa postului.

(2) Poliţistul exercită autoritatea publică numai în condiţiile legii.

(3) Raporturile ierarhice între poliţişti şi responsabilităţile aferente acestora se definesc cu claritate în regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor, precum şi în fişele posturilor.

(4) Şefii ierarhici răspund disciplinar, civil sau penal, după caz, de legalitatea, eficacitatea şi eficienţa dispoziţiilor pe care le dau, a activităţilor pe care le organizează şi le desfăşoară.

(5) Poliţistului i se asigură independenţa operaţională necesară îndeplinirii atribuţiilor şi misiunilor ce îi revin.

(6) Poliţistul, indiferent de nivelul ierarhic la care îşi desfăşoară activitatea, este personal responsabil de modul de îndeplinire a misiunilor şi atribuţiilor stabilite legal, de neglijenţe, de erorile săvârşite şi de dispoziţiile date subordonaţilor.

(7) Poliţistul are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă persoana care a emis dispoziţia o formulează în scris, poliţistul este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Poliţistul trebuie să aducă aceste situații la cunoştinţa superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia.

(8) Statul român adoptă măsurile necesare pentru asigurarea autorităţii legale a poliţistului şi pentru sprijinirea activităţii sale de către comunitate, autorităţi şi instituţii publice.

(9) MAI, chesturile generale şi celelalte unităţi care au poliţişti în compunere asigură oportun resursele, dotarea şi mijloacele necesare îndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor şi misiunilor ce le revin.

(10) Pentru realizarea serviciului public de calitate, poliţistul beneficiază de sprijinul comunităţii, al autorităţilor şi instituţiilor publice.

 

Stabilitatea poliţistului

Art. 11. Poliţistul se bucură de stabilitate în exercitarea funcţiei publice speciale în condiţiile prezentei legi.

 

CAPITOLUL 3
CLASIFICAREA FUNCŢIILOR PUBLICE ŞI A GRADELOR PROFESIONALE SPECIALE POLIŢIŞTILOR. SISTEMUL POSTURILOR

 

Secţiunea 1

Funcţii publice speciale ale poliţiştilor

 

Clasificarea funcţiilor poliţiştilor

Art. 12. – (1) Funcţiile publice speciale poliţiştilor reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor aferente profesiei de poliţist, stabilite în vederea realizării competenţelor specifice Poliţiei.

(2) Funcţiile publice speciale ale poliţiştilor se clasifică după cum urmează:

a) după rolul organizaţional;

b) după nivelul studiilor necesare ocupării.

(3) Tabloul funcţiilor publice speciale ale poliţiştilor şi corespondenţa acestora cu gradele profesionale sunt reglementate în Anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege.

 

Clasificare după rolul organizaţional

Art. 13. – (1) După rolul organizaţional, funcţiile poliţiştilor se clasifică în următoarele categorii:

a) Categoria Chestori de Poliţie;

b) Categoria Comisari de Poliţie ;

c) Categoria Inspectori de Poliţie;

d) Categoria Corpul Poliţienesc Principal.

(2) Titularii funcţiilor publice speciale aferente poliţiştilor din Categia Chestori de Poliție îndeplinesc atribuţii de concepţie strategică, de îndrumare şi de conducere de nivel strategic, la direcţii generale/direcţii din aparatul central al MAI şi la chesturile de Poliţie.

(3) Titularii funcţiilor publice speciale aferente poliţiştilor din Categoria Comisari de Poliție îndeplinesc atribuţii de conducere de nivel înalt în unităţile aparatului central al MAI/chesturile generale, la nivelul conducerii comisariatelor de Poliţie şi al structurilor din alcătuirea acestora, precum şi funcţii de execuţie în cadrul componentelor menţionate.

(4) Titularii funcţiilor publice speciale aferente poliţiştilor din Categoria Inspectori de Poliție îndeplinesc atribuţii de conducere de nivel mediu în unităţile aparatului central al chesturilor generale, la comisariatele/secţiile de poliţie (similare), precum şi funcţii de execuţie în cadrul structurilor menţionate.

(5) Titularii funcţiilor publice speciale aferente poliţiştilor din Corpul Polițienesc Principal îndeplinesc rolul de interfaţă a poliţiei şi de relaţionare în comunitate, atribuţii de execuţie în cadrul structurilor poliţieneşti de toate categoriile, precum şi sarcini de conducere la nivel de post, grupă, echipă, schimb.

 

Clasificarea după nivelul studiilor

Art. 14. – După nivelul studilor necesare ocupării acestora, funcţiile publice speciale ale poliţiştilor se împart în 3 clase, după cum urmează:

a) Clasa I, care cuprinde funcţiile pentru a căror ocupare sunt necesare studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă şi studii de masterat absolvite cu diplomă, în specialitatea prevǎzutǎ în fişa postului. În clasa I se includ funcţiile prevăzute pentru ofiţerii de poliţie din Categoria Chestori de Poliție şi din Categoria Comisari de Poliție.

b) Clasa a II – a, care cuprinde funcţiile pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, în specialitatea prevǎzutǎ în fişa postului. În clasa a II – a se includ funcţiile prevăzute pentru ofiţerii de Poliţie din Categoria Inspectori de Poliție.

c) Clasa a III – a, care cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii postliceale poliţieneşti finalizate cu diplomă. În clasa a III – a se includ funcţiile prevăzute pentru ofiţerii de poliţie din Corpul Polițienesc Principal.

                                                                                        

Art. 15. – Poliţiştii sunt debutanţi şi definitivi

 

Poliţişti debutanţi

Art. 16. – (1) Poliţiştii sunt debutanţi şi definitivi.

(2) Pot fi numiţi funcţionari publici cu statut special debutanţi:

a) absolvenţii instituţiilor de învăţământ pentru formarea iniţială a personalului MAI;

b) absolvenţii altor instituţii de învăţământ din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională formaţi pentru nevoile MAI;

(3) Poliţiştii debutanţi se numesc în funcţia publică specială pentru perioada de stagiu prevăzută de lege.

 

Poliţişti definitivi

Art. 17. – Pot fi numiţi funcţionari publici cu statut special definitivi, poliţiştii care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultate corespunzătoare la evaluarea desfăşurată la finalizarea acesteia.

 

Funcţii publice speciale ale poliţiştilor

Art. 18. – Funcţiile publice speciale ale poliţiştiştilor, aferente Categoriei Chestori de Poliție, sunt următoarele:

a) secretar de stat, şef departament ordine şi siguranţă publică;

b) adjunct al secretarului de stat, şeful departamentului ordine şi siguranţă publică;

c) funcţiile prevăzute cu grade profesionale de chestori de Poliţie.

Art. 19. – Funcţiile publice speciale ale poliţiştiştilor, aferente Categoriei Comisari de Poliție,  sunt următoarele:

a) funcţiile de conducere prevăzute cu grade profesionale aferente Categoriei Comisari de Poliție;

b) funcţii de execuţie prevăzute cu grade profesionale aferente Categoriei Comisari de Poliție.

Art. 20. – Funcţiile publice speciale ale poliţiştilor, aferente Categoriei Inspectori de Poliție, sunt următoarele:

a) funcţiile de conducere prevăzute cu grade profesionale aferente Categoriei Inspectori de Poliție;

b) funcţii de execuţie prevăzute cu grade profesionale aferente Categoriei Inspectori de Poliție.

Art. 21. – Funcţiile publice specifice poliţiştilor, aferente Corpului Polițienesc Principal, sunt următoarele:

a) funcţiile de conducere prevăzute cu grade profesionale aferente Corpului Profesional Principal;

b) funcţii de execuţie prevăzute cu grade profesionale aferente Corpului Polițienesc Principal.

 

Secţiunea a 2 – a

Gradele profesionale speciale ale poliţiştilor

 

Art. 22. – Funcţiile publice speciale ale poliţiştilor se diferenţiazã prin categorie, grad profesional şi criterii aferente salarizării.

 

Gradele profesionale speciale ale poliţiştilor

Art. 23. – (1) Gradele profesionale speciale ale poliţiştilor sunt structurate pe categorii.

(2) Pentru Categoria Chestori de Poliție sunt prevăzute următoarele grade profesionale, în ordine descrescătoare, şi stagiile minime în grad corespunzătoare acestora :

a) chestor general de Poliţie;

b) chestor şef de Poliţie:                – 2 ani;

c) chestor principal de Poliţie:      – 2 ani;

d) chestor de Poliţie:                     – 2 ani.

(3) Pentru Categoria Comisari de Poliție sunt prevăzute următoarele grade profesionale, în ordine descrescătoare, şi stagiile minime corespunzătoare acestora:

a) comisar-şef de Poliţie:               – 3 ani;

b) comisar-principal de Poliţie:     – 5 ani;

c) comisar de Poliţie:                     – 5 ani.

(4) Pentru Categoria Inspectori de Poliție sunt prevăzute următoarele grade profesionale, în ordine descrescătoare, şi stagiile minime corespunzătoare acestora:

a) inspector-şef de Poliţie:             – 5 ani;

b) inspector-principal de Poliţie:   – 5 ani;

c) inspector de Poliţie:                   – 3 ani.

(5) Pentru Corpul  Polițienesc Principal sunt prevăzute următoarele grade profesionale, în ordine descrescătoare, şi stagiile minime corespunzătoare acestora:

a) ofiţer de poliţie superior;

b) ofiţer de poliţie principal:   – 7 ani;

c) ofiţer de poliţie asistent:     – 6 ani;

d) ofiţer de Poliţie:                   – 5 ani.

 

Competenţele de acordare a gradelor profesionale

Art. 24. Competenţele privind acordarea gradelor profesionale sunt următoarele:

a) Preşedintele României, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru ofiţerii de Poliţie propuşi pentru avansare la gradele profesionale din Categoria Chestori de Poliție;

b) ministrul afacerilor interne, la propunerea şefilor structurilor MAI, pentru avansarea la gradul profesional de comisar-şef, potrivit normelor de competenţă.

c) inspectorii generali (similari), pentru ofiţerii de Poliţie din unităţile subordonate, potrivit normelor de competenţă.

 

Corelaţia funcţii – grade profesionale    

Art. 25. – (1) Poliţiştii se încadrează în statele de organizare pe posturi prevăzute cu grade profesionale egale cu cele pe care le au, potrivit normelor de competentă aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Pentru motive temeinic justificate, poliţiştii pot fi numiţi, la solicitarea acestora, în funcţii inferioare gradelor profesionale pe care le au.

(3) Modul de salarizare al poliţiştilor în raport cu funcţiile prevăzute în Tabloul funcţiilor se stabileşte prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Secţiunea a 3 – a

Sistemul funcţiilor

 

Art. 26. – (1) Pentru îndeplinirea coerentă a misiunilor şi atribuţiilor instituţionale şi asigurarea funcţionalităţii regulilor de evoluţie în carieră a ofiţerului de Poliţie,  MAI, de la nivel central, şi chesturile generale/celelalte unităţi stabilite prin ordinul ministrului afacerilor interne, pentru structura proprie, realizează, anual, sistemul piramidal al funcţiilor, delimitarea  pe roluri şi ierarhică a acestora.

(2) Ministrul afacerilor interne aprobă sistemul general al funcţiilor din MAI. Secretarii de stat aprobă sistemul funcţiilor pentru structurile pe care le coordonează, iar chestorii generali sistemul funcţiilor din cadrul chesturilor generale (similare).

(3) Prin sistemul funcţiilor se asigură corelarea între tipul/nivelul ierarhic al acestora, categoria de ofiţeri de Poliţie destinată să le ocupe, numărul de ofiţeri de Poliţie necesari pe categorii şi componente funcţionale. Proiecţia bugetară a cheltuielilor de personal se realizează pe baza numărului de posturi şi a sistemului funcţiilor.

(4) În cadrul sistemului funcţiilor, majoritatea acestora se plasează la nivelul de execuţie şi în structurile operative. Raportul optim numeric şi calitativ între funcţiile de conducere şi cele de execuţie, între funcţiile de diferite categorii, specialităţi, niveluri ierarhice şi grade profesionale, precum şi în interiorul structurilor, se asigură pe baza proceselor de analiză a funcţiilor şi a normelor de proiectare organizaţională aprobate prin ordinul ministrului afacerilor interne.

(5) În cadrul componentelor funcţionale se interzice suprapunerea nejustificată a atribuţiilor, stabilirea de responsabilităţi şi executarea aceluiaşi tip de sarcini de către ofiţeri de Poliţie din categorii diferite.

(6) Prin proiectarea structurilor şi a sistemului funcţiilor se asigură concordanţa între gradele profesionale, tipul şi nivelul atribuţiilor/responsabilităţilor.

(7) La proiectarea structurilor se interzice ca în cadrul aceleiași componente funcţionale să existe funcţii prevăzute cu grade profesionale egale cu ale şefului acesteia, cu excepţia funcţiilor de adjuncţi şi de şefi ai structurilor imediat inferioare ierarhic.

(8) Dispunerea funcţiilor în cadrul structurilor funcţionale trebuie să permită ca la schimbarea gradului profesional şi nivelului ierarhic, poliţistului să i se modifice, în mod corelativ, şi atribuţiile funcţionale.

Art. 27. – (1) Funcţiile de toate categoriile care se vacantează în cursul anului prin încetarea din diferite motive a raporturilor de serviciu ale titularului îşi păstrează finanţarea şi se pot încadra în funcţie de nevoile unităţilor.

(2) Funcţiile vacante se ocupă prin modalităţile prevăzute de lege, în cel mult 60 de zile de la data vacantării. În situaţia în care există concurenţă pentru ocuparea funcţiilor respective se organizează concurs.

 

CAPITOLUL 4
MANAGEMENTUL FUNCŢIILOR PUBLICE SPECIALE ALE POLIŢIŞTILOR

 

Managementul general al funcţiilor poliţiştilor

Art. 28. – (1) Managementul general al funcţiilor publice speciale ale poliţiştilor se realizează de către DGMRU a MAI.

(2) Pentru realizarea managementului general al funcţiilor publice speciale ale poliţiştilor, DGMRU îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice speciale, al posturilor şi proiectarea organizațională;

b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică specială şi poliţiştii;

c) monitorizează şi controlează modul de aplicare în MAI a legislaţiei privind raporturile de serviciu;

d) elaborează reglementări aplicabile în MAI privind funcţiile publice speciale, precum şi actele normative interne pentru aplicarea unitară a legislaţiei în domeniu;

e) elaborează proiecte de acte normative privind salarizarea poliţiştilor în raport de funcţiile, gradele şi specializările profesionale;

f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii poliţiştilor;

g) centralizează propunerile de instruire a poliţiştilor, stabilite ca urmare a identificării nevoilor de formare;

h) asigură coordonarea generală a sistemului de formare iniţială şi continuă a poliţiştilor;

i) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de perfecţionare a funcţionarilor publici cu statut special;

j) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor publice speciale ale poliţiştilor şi a poliţiştilor;

k) realizează recrutarea şi promovarea pentru funcţiile publice speciale pentru care are competenţa de gestiune a resurselor umane sau responsabilităţi nemijlocite;

l) asigură managementul general al carierei poliţistului;

m) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic structurile de resurse umane din MAI;

n) participă la negocierile cu organizaţiile sindicale reprezentative ale poliţiştilor;
o) colaborează cu structuri internaţionale similare în domeniul său de activitate;

p) elaboreaza anual, cu consultarea structurilor interesate din MAI, Planul de ocupare a funcţiilor speciale ale poliţiştilor, pe care il supune spre aprobare ministrului afacerilor interne;

q) intocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice speciale ale poliţiștilor, pe care îl prezintă Colegiului MAI;

r) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

(3) În situaţia în care constată nerespectări ale legislaţiei privitoare la statutul și cariera poliţistului, DGMRU propune sau dispune, după caz, măsurile ce se impun.

 

Managementul specific al funcţiilor poliţiştilor

Art. 29. – (1) Managementul specific al funcţiilor poliţiştilor şi al carierei poliţiştilor se realizează de către chesturile generale şi celelalte componente ale MAI care au în structură poliţişti.

(2) Pentru realizarea managementului funcţiilor publice specifice poliţiştilor şi al carierei poliţiştilor, chesturile generale şi celelalte componente care au în structură poliţişti îndeplinesc în mod corespunzător atribuţiile prevăzute la art. 28 alin. (2), lit. a), j), k).

 

 

 

CAPITOLUL 5

DREPTURILE, OBLIGAŢIILE, INTERDICŢIILE, RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI DE DREPTURI ŞI INCOMPATIBILITĂŢILE POLIŢIŞTILOR.

 

Secțiunea 1

Drepturile polițistului

 

Drepturi generale

Art. 30. –  Poliţistul are următoarele drepturi:

a) salariu lunar, acordat potrivit legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;

c) concediu de odihnă, concediu de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, acordate în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului;

d) concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, concedii medicale pentru maternitate, concedii medicale de risc maternal acordate în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului;

e) concedii paternale, concedii pentru creşterea copilului şi concedii medicale pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, acordate în condiţiile legii;

f) dreptul la pensie stabilit potrivit legislaţiei privind sistemul unitar de pensii publice.

g) drepturi de hrană, potrivit legii;

h) dreptul la uniformă, echipament specific, însemne distinctive, insignă şi documente de legitimare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

i) asistenţă medicală şi psihologică, servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, precum şi bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului;

j) tratament medical în străinătate, în cazul în care nu sunt posibilităţi de tratament în ţară, pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării profesiei, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

k) locuinţă de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;

l) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaşare, precum şi decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;

m) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în interesul serviciului ori împuternicirii pe funcţii de conducere în alte localităţi şi, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

n) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

o) portul permanent al armamentului din dotare, în condiţiile legii;

p) păstrarea armamentului dobândit personal sau ca recompensă şi după data încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului, în condiţiile legii;

q) conferirea de ordine şi medalii, potrivit legii;

r) cursuri sau programe de reconversie profesională, în condiţiile prezentei legi;

s) facilităţi privind accesul la casele de odihnă, căminele, sanatoriile, bazele sportive, unităţile de pregătire şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea MAI, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

ş) asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

t) suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului, pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Compensaţia lunară pentru chirie

Art. 31. – (1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, în conformitate cu prevederile art. 51 lit. k), beneficiază, la cerere, de dreptul de decontare a chiriei plătite pe baza contractului de închiriere a spaţiului de locuit în acea localitate sau pe raza de 30 km., încheiat în condiţiile legii, denumit în continuare indemnizaţie de chirie.

(2) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător, beneficiază, la cerere, de dreptul de decontare a chiriei plătite pe baza contractului de închiriere a spaţiului de locuit în acea localitate sau pe raza de 30 km, încheiat în condiţiile legii, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de comisia constituită în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, însuşite de către conducătorul unităţii din care face parte poliţistul, la solicitarea acestuia.

(3) Indemnizaţia de chirie nu se acordă poliţiştilor care şi-au cumpărat locuinţa de serviciu în condiţiile Legii nr.562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiei în care aceştia au fost mutaţi în interesul serviciului, detaşaţi sau delegaţi ori împuterniciţi în funcţii de conducere în altă localitate decât cea în care se află respectiva locuinţă şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul articol pentru acordarea acestui drept.

(4) Nu beneficiază de indemnizaţia de chirie poliţistul care, ulterior numirii în prima funcţie sau mutării în interesul serviciului, a înstrăinat locuinţa proprietate personală, care îndeplineşte cerinţele minimale, el sau soţul/soţia acestuia, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului şi nici poliţistul al cărui soţ beneficiază de forma de sprijin pentru folosirea/închirierea/achiziţionarea/construirea de spaţiu locativ.

(5) Poliţistul mutat la cerere nu beneficiază de indemnizaţie de chirie.

(6) Indemnizaţia de chirie se acordă, în condiţiile aplicării în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) – (5), şi poliţistului detaşat, delegat sau celui împuternicit în funcţii de conducere în altă localitate decât cea în care îşi are sediul unitatea în care este încadrat, cu excepţia situaţiilor în care, în cazul detaşării sau delegării, aceştia beneficiază de decontarea cheltuielilor de cazare, potrivit prevederilor legale.

(7)  Plafonul în limita căruia se acordă indemnizaţia de chirie în condiţiile alin. (1) – (6), se stabileşte anual, pe localităţi, prin ordin al ministrului afacerilor interne, în raport cu preţul chiriei practicat la nivelul pieţei.

(8) Metodologia privind condiţiile de acordare şi sistare a indemnizaţiei de chirie se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 

Despăgubiri pentru degradarea îmbrăcămintei şi bunurilor personale

Art. 32. – (1) Poliţistului căruia, urmare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, i s-a degradat sau distrus îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despăgubiri corespunzătoare.

(2) Metodologia de acordare a despăgubirilor se reglementează prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Indemnizaţie de întreţinere

Art. 33. – (1) Soţul sau soţia poliţistului mutat în interesul serviciului în altă localitate, detaşat ori împuternicit pe funcţii de conducere în altă localitate beneficiază de indemnizaţia lunară de întreţinere de până la 50% din salariul funcţiei de bază, în situaţia în care a fost încadrat/încadrată în muncă, nu obţine venituri din desfăşurarea de activităţi independente autorizate, profesii liberale sau dividende şi şi-a întrerupt activitatea urmare mutării.

(2) Indemnizaţia lunară de întreţinere se acordă persoanei prevăzute la alin. (1) până la noua angajare sau până la prestarea de activităţi aducătoare de venituri de către aceasta, dar nu mai mult de 12 luni.

(3) De indemnizaţia lunară de întreţinere şi în condiţiile prevăzute la alin. (2) beneficiază şi soţul/soţia poliţistului mutat în interesul serviciului în altă localitate, detaşat ori împuternicit pe funcţii de conducere în altă localitate care era înscris/ înscrisă, în condiţiile legii, ca şomer, dar numai după încetarea plăţii ajutorului de şomaj.

(4) Cuantumul indemnizaţiei lunare de întreţinere şi condiţiile de acordare şi sistare se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Protecţia specială a poliţistului şi a familiei acestuia

Art. 34. (1) Poliţiştii, inclusiv cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum şi familia acestora, au dreptul la măsuri de protecţie specială împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor, manifestate ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, constând în:

a) asigurarea pazei domiciliului sau a reşedinţei poliţistului, precum şi protecţia pe timpul deplasării acestuia;

b) instalarea sistemului de alarmă la domiciliul sau reşedinţa poliţistului;

c) supravegherea prin intermediul mijloacelor audio-video;

d) plasarea în reşedinţa temporară.

(2) Măsurile de protecţie specială prevăzute la alin. (1) se iau, cu acordul poliţistului sau la solicitarea acestuia, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Fondurile băneşti necesare pentru realizarea protecţiei speciale se asigură din bugetul de stat, prin bugetul MAI.

 

Drepturi pentru familia poliţistului şi poliţiştilor pensionari

Art. 35. – (1) Familia poliţistului şi poliţiştii pensionari beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 51 lit. i).

(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) beneficiază de dreptul prevăzut la art.51 lit. s).

(3) Poliţiştii pensionari care deţin Ordinul Meritul Militar, Semnul onorific În Serviciul Armatei, Semnul onorific în Serviciul Patriei sau alte semne onorifice de valoare similară, acordate pentru activitatea în Poliţie, beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi pensionarii militari.

 

Menţinerea în activitate a poliţistului clasat inapt pentru serviciul poliţienesc

Art. 36. – (1) La cerere, poliţistul clasat inapt pentru serviciul poliţienesc, ca urmare a rănirii acestuia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut în activitate în funcţii de poliţist în unităţi ale MAI.

(2) La cerere, persoana a căror raporturi de serviciu au încetat ca urmare a clasării inapt pentru serviciul poliţienesc, ca urmare a rănirii acestuia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi numită, fără examen sau concurs, în funcţii de poliţist în unităţi ale MAI.

(3) Menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) sau (2) se face prin ordin al ministrului afacerilor interne, pe baza propunerii şefului unităţii din care acesta face parte, respectiv a făcut parte, şi a avizului comisiei de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă.

(4) Comisia de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă constată dacă atribuţiile funcţiilor pe care urmează a fi menţinut, respectiv numit, sunt compatibile cu incapacitatea dată de afecţiunea fizică/psihică şi pot fi îndeplinite fără riscul de a o agrava.

(5) Domeniile de activitate, condiţiile, precum şi procedura privind menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) şi (2), se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Protecţia familiei poliţistului decedat sau clasat inapt pentru serviciul poliţienesc

Art. 37. – (1) La decesul poliţistului, MAI acordă familiei acestuia sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor financiar egal cu de 3 ori salariul funcţiei de bază avut.

(2) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau clasat inapt pentru serviciul poliţienesc ca urmare a rănirii acestuia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi pot fi înmatriculaţi, la cerere, în instituţiile de învăţământ ale MAI.

(3) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau clasat inapt pentru serviciul poliţienesc ca urmare a rănirii acestuia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi soţul sau soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii de poliţist sau angajaţi ca personal contractual, pe bază de examen, în unităţi ale MAI dacă îndeplinesc condiţiile legale.

(4) Identificarea funcţiei în vederea numirii, respectiv angajării potrivit alin. (3) se face ţinând cont de studiile solicitantului şi de cerinţele postului.

(5) Prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc condiţiile şi procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol.

 

Reconversia profesională

Art. 38. – (1) Poliţiştii beneficiază, în primele 6 luni de la încetarea raporturilor de serviciu, de programe de reconversie profesională dacă la data încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de vârstă şi vechime pentru a li se acorda dreptul la pensie, în condiţiile prevederilor legale aplicabile privind asigurările sociale şi pensiile şi sunt apte de muncă, în următoarele cazuri:

a) când încetarea raporturilor de serviciu s-a dispus în condiţiile prevăzute la art. 95 lit. e) în situaţia în care, urmare reorganizării MAI sau a structurilor acestuia, ori a reducerii de posturi de natura celui ocupat de poliţist, postul acestuia se desfiinţează;

b) când încetarea raporturilor de serviciu a avut loc în condiţiile art. 94 lit. i) pentru neîndeplinirea de către poliţist a condiţiei prevăzute la art.17 alin. (1) lit. e).

(2) Reconversia profesională a poliţiştilor aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1) se asigură prin grija MAI, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurile sale teritoriale, pe baza protocoalelor încheiate în acest sens.

(3) Modul de organizare şi desfăşurare a programelor de reconversie profesională se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(4) În vederea reconversiei profesionale poliţiştii pot urma gratuit cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, alte forme de pregătire profesională, organizate de MAI şi cursuri organizate de alte ministere, precum şi de către instituţii ori persoane juridice de drept privat autorizate, potrivit legii, în acest scop, cu suportarea cheltuielilor de către MAI.

(5) Contravaloarea cursurilor organizate în afara MAI în condiţiile alin. (4) se suportă din bugetul acestuia, în limita a 3 salarii medii brute pe economie.

 

Programul de lucru

Art. 39. – (1) Durata timpului de muncă al poliţistului este, de regulă, de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege. Prevederile art.114 alin.(1) şi (2) din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicată, se aplică în mod corespunzător.

(2) Dacă interesele serviciului poliţienesc o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului poate fi amânată, în mod excepţional, cel mult de două ori într-o lună.

(3) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Secţiunea a 2 – a

Obligaţiile poliţistului

Art. 40. Pentru asigurarea conduitei corespunzătoare profesiei, poliţistul este obligat:

a) să-şi îndeplinească cu profesionalism atribuţiile de serviciu;

b) să respecte jurământul de credinţă, să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;

c) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice serviciului public poliţienesc, în limitele competenţelor prevăzute de lege;

d) să îşi perfecţioneze continuu nivelul pregătirii profesionale şi să participe la formarea profesională continuă;

e) să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate;

f) să fie respectuos şi corect faţă de şefi, colegi sau subordonaţi;

g) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;

h) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;

i) să asigure informarea corectă a cetăţenilor, potrivit competenţelor legal stabilite;

j) să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte;

k) să nu exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;

l) să înştiinţeze, în scris, structura de resurse umane a unităţii din care face parte despre dobândirea calităţii procesuale de învinuit sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale penale dispuse ori hotărârile penale pronunţate cu privire la persoana sa, în termen de 3 zile lucrătoare de la data informării sale oficiale.

 

Secţiunea a 3 – a

Interdicţii şi restrângerea exerciţiului de drepturi şi libertăţi fundamentale

 

Interdicţii

Art. 41. – Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:

a) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori sa facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, sume de bani, daruri sau alte avantaje;

b) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa, ori care nu i-au fost repartizate de şefii ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea de asemenea cereri;

c) să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;

d) să provoace persoanelor suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la acestea sau de la terţi informaţii sau mărturisiri, de a le pedepsi pentru acte pe care acestea sau terţele persoane le-au comis ori sunt bănuiți că l-au comis, de a le intimida sau de a face presiuni asupra lor ori asupra terţelor persoane;

e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;

f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;

g) să aibă, direct sau prin intermediari, în unități supuse controlului unităţii din care face parte, interese de natură să-i compromită imparţialitatea şi independenţa;

h) să facă parte din partide politice, organizaţii cu caracter politic sau fundaţii ori asociaţii care funcţionează pe lângă partidele politice, ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;

i) să candideze pentru funcţii de demnitate publică alese;

j) să exprime în public opinii contrare intereselor României;

k) să declare sau să participe la greve;

l) să participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau alte întruniri purtând asupra sa armamentul din dotare, uniforma de poliţist ori alte însemne distinctive specifice profesiei;

m) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de producție, comerţ sau prestări de servicii, ori să participe la administrarea sau conducerea de societăţi comerciale care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca polițist, potrivit fişei postului;

n) să aibă comportamentul de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului ori prestigiul instituţional al MAI sau al unităţii din care face parte.

 

Exprimarea de opinii şi secretul profesional

Art. 42. – (1) Poliţistul poate prezenta în public informaţii şi date obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date şi informaţii, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie, ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale în cauzele aflate în curs de cercetare ori de judecare. Condiţiile în care pot fi prezentate informaţii şi datele menţionate se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Poliţiştii pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic.

(3) Datele şi informaţiile clasificate, potrivit legii, obţinute de poliţist în timpul exercitării atribuţiilor profesionale nu pot fi făcute publice timp de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de serviciu, dacă legea nu prevede altfel.

 

Exercitarea dreptului de asociere

Art. 43. – (1) Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu.

(2) Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui sindicate în condiţiile legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea acestora.

 

Caracterul obligatoriu şi permanent al serviciului poliţienesc

Art. 44. – (1) Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu.

(2) Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit. În afara programului de lucru, în situaţii temeinic justificate, poliţistul trebuie să se prezinte din dispoziţia scrisă a şefului ierarhic pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.

(3) În situaţii de catastrofe, calamităţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice, ori alte asemenea evenimente, poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea din care face parte.

(4) La instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război poliţistul va acţiona conform legii.

(5) În cazul producerii situaţiilor din cele prevăzute la alin. (3) şi (4), poliţistul care se află  în altă localitate se prezintă la cea mai apropiată unitate a MAI, informând superiorii săi despre aceasta.

 

Secţiunea a 4 – a

Incompatibilităţile poliţistului

 

Incompatibilităţi privind calitatea de poliţist

Art. 45. – (1) Dispoziţiile art. 94 și art. 96 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi cu privire la poliţişti.

(2) Nu se află în situaţie de incompatibilitate nici poliţistul care:

a) exercită activităţi în cadrul organismelor sau instituţii internaţionale pentru a căror desfăşurare a intervenit suspendarea raportului de serviciu;

b) exercită funcţii de conducere în cadrul organizaţiilor sindicale care reprezintă interesele poliţiştilor pentru care poliţistul este salarizat, pentru a căror exercitare a intervenit suspendarea raportului de serviciu.

(3) Funcţiile şi activităţile prevăzute la art. 96 alin. (1) din Legea nr.161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi exercitate exclusiv în afara orelor programului de lucru al poliţistului şi fără a afecta îndeplinirea în bune condiţii de către acesta a obligaţiilor şi îndatoririlor de serviciu.

 

Incompatibilităţi privind raporturile ierarhice

Art. 46. – (1) Dispoziţiile art. 95 din Legea nr.161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi cu privire la poliţişti.

(2) Prevederile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi în cazul în care şeful ierarhic are calitatea de funcţionar public sau cadru militar.

 

 

CAPITOLUL V

RECOMPENSE, RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ŞI SANCŢIUNI

 

Secţiunea 1

Recompense

 

Recompense morale sau materiale

Art. 47. –Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu, poliţiştilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, după cum urmează:

a) ridicarea sancţiunilor disciplinare;

b) felicitări;

c) mulţumiri scrise;

d) însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii;

e) ordine, decoraţii şi medalii, în condiţiile legii;

f) titluri de onoare, în condiţiile legii;

g) înscrierea, la absolvire, pe placa de onoare a instituţiilor de formare profesională iniţială ale MAI a gradului profesional, numelui şi prenumelui şefilor de promoţie;

h) arme albe sau arme de foc, în condiţiile legii;

i) premii în bani sau obiecte, acordate potrivit legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

(2) Pentru merite excepţionale în atingerea obiectivelor deosebite în activitatea de Poliţie, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, o singură dată în cadrul aceleiași categorii.

 

Secţiunea a 2-a

Răspunderea juridică şi sancţiuni disciplinare

 

Formele răspunderii juridice

Art. 48. – (1) Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu sau a normelor de etică şi deontologie profesională angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(2) Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, în limitele legii şi cu respectarea procedurilor de intervenţie aprobate potrivit competenţelor, a cauzat suferinţe sau vătămări ale persoane, ori a adus prejudicii patrimoniului acestora ori bunurilor persoanelor juridice de drept public sau privat.

 

• . 1 Rǎspunderea disciplinarǎ

Abateri disciplinare

Art. 59. – (1) Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:

a) neexecutarea atribuţiilor de serviciu ori a dispoziţiilor legale ale şefilor ierarhici, executarea acestora cu încălcarea legii, ori darea sau executarea de dispoziţii nelegale;

b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;

c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor/îndeplinirii misiunilor și atribuțiilor de serviciu, ori soluţionarea necorespunzătoare a acestora;

d) absenţa nemotivată de la serviciu;

e) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

f) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;

g) nerespectarea prevederilor prezentei legi referitoare la obligaţii, interdicţii, restrângerea exerciţiului de drepturi şi libertăţi fundamentale;

h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;

i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;

j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării de cereri ilegale ori împiedicarea soluţionării de cereri legale privind satisfacerea intereselor oricărei persoane.

 

Sancţiunile disciplinare

Art. 50. – (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5 – 20% pe perioada de 1 – 3 luni;

c) amânarea avansării în grade profesionale, pe perioada de la 1 la 2 ani;

d) interdicția promovării în funcţii superioare de execuție și a participării la concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere, pe perioada de la 1 la 3 ani;

e) retrogradarea în gradul profesional imediat ierarhic inferior celui deţinut;

f) destituirea din Poliţie.

(2) În cazul polițiștilor cu funcții de conducere, aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. e) poate fi dispusă inclusiv prin numirea în funcţii de conducere de nivel inferior, dacă prin aceasta sunt respectate celelalte cerinţe specifice de ocupare prevăzute în fişa postului.

(3) Sancţiunile disciplinare aplicate poliţiştilor se radiază de drept astfel:

a) la împlinirea termenului de 6 luni de la aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. a);

b) la expirarea perioadei pentru care au fost aplicate sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) – d);

c) la împlinirea termenului de 2 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. e).

 

Cercetarea prealabilă

Art. 51. – (1) Stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se face numai după efectuarea cercetării prealabile.

(2) Cercetarea prealabilă se realizează numai de ofiţeri de Poliţie cu studii juridice:

a) desemnaţi de şeful unităţii din care face parte poliţistul cercetat, sau

b) din cadrul structurilor cu competenţe de control, desemnaţi de şefii ierarhici ai şefului unităţii din care face parte poliţistul cercetat.

(3) În urma efectuării cercetării prealabile, şeful unităţii poate dispune una dintre următoarele măsuri:

a) clasarea materialelor în cazul constatării inexistenţei faptelor imputate şi a nevinovăţiei poliţistului cercetat:

b) aplicarea sancţiunii disciplinare „mustrare scrisă”;

c) constituirea consiliului de disciplină.

 

Consiliul de disciplină

Art. 52. – (1) Consiliul de disciplină este organismul colectiv, cu rol consultativ, care formulează propuneri privind răspunderea disciplinară a poliţistului cercetat.

(2) Activitatea consiliului de disciplină se finalizează prin încheiere, care, împreună cu dosarul de cercetare prealabilă, se prezintă şefului unităţii.

(3) Lucrările consiliului de disciplină nu sunt publice şi se consemnează în procese-verbale de şedinţă.

 

Regulile procedurii disciplinare

Art. 53. – (1) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite, în condiţiile legii, copii ale documentelor neclasificate pentru a le utiliza în scopul fundamentării apărării sale.

(2) Ascultarea poliţistului cercetat şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Cercetarea prealabilă se face fără îndeplinirea acestor obligaţii, dacă, în mod nejustificat, poliţistul nu dă curs citării procedurale prin care i se aduce la cunoştinţă materialul de sesizare.

(3) Pe parcursul cercetării prealabile, precum şi în faţa consiliilor de disciplină, poliţistul are dreptul să fie asistat, la cerere, de alt poliţist sau avocat.

(4) Drepturile prevăzute la alin.(3) se exercită, în toate cazurile, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate.

(5) În cazul în care pe parcursul procedurii disciplinare rezultă date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală sunt sesizate organele judiciare competente. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei.

(6) Pe perioada procedurii disciplinare, în situaţia în care poliţistul a săvârşit abateri disciplinare ce pot influenţa cercetarea, şeful unităţii are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea, fără ca prin aceasta să fie afectat dreptul la apărare.

 

Individualizarea sancţiunii disciplinare

Art. 54. – La stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama, cumulativ, de:

a) conduita profesională a poliţistului;

b) modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu;

b) cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare;

c) împrejurările în care abaterea a fost săvârşită;

d) gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii;

e) preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise;

f) existenţa antecedentelor disciplinare ale poliţistului, care nu au fost radiate, anulate sau ridicate ca recompensă, în condiţiile legii.

 

Aplicarea sancţiunilor disciplinare

Art. 55. – (1) Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit normelor de competenţă.

(2) Aplicarea  sancţiunilor disciplinare se face la propunerea consiliului de disciplină, cu excepţia mustrării scrise, pentru care nu este necesară propunerea consiliului de disciplină. Şeful unităţii poate aplica altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliul de disciplină, cu obligaţia de a motiva în scris această decizie.

(3) Pentru aceeaşi abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară.

 

Termene de aplicare a sancţiunii disciplinare

Art. 56. – (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data luării la cunoştinţă despre comiterea faptei care poate constitui abatere disciplinară, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 1 an este termen de prescripţie, iar termenul de 2 ani este termen de decădere.

(2) Termenul de 1 an pentru aplicarea sancţiunii disciplinare se suspendă în următoarele situaţii:

a) până la data la care şeful unităţii ia la cunoștință de actul prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal, în cazul în care fapta poliţistului întruneşte atât elementele constitutive ale abaterii disciplinare, cât şi ale faptelor prevăzute de legea penală;

b) până la data reluării activităţii poliţistului aflat în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, în misiuni ori ale cărui raporturi de serviciu sunt suspendate.

 

Contestarea sancţiunilor disciplinare

Art. 57. – Sancţiunile disciplinare aplicate pot fi contestate în condiţiile legii contenciosului administrativ.

 

Reglementarea internă a răspunderii disciplinare

Art. 58. – Organizarea şi funcţionarea consiliilor de disciplină şi procedura disciplinară se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

• . 2 Răspunderea materială

 

Răspunderea materială

Art. 59. – (1) Poliţistul răspunde material pentru pagubele produse unităţii din care face parte sau patrimoniului MAI.

Art. 60. – Răspunderea materialǎ a poliţistului se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie unității din care face parte sau patrimoniului MAI

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de MAI, în calitate de comitent, terţelor persoane, în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Art. 61. – (1) Repararea pagubelor aduse MAI sau unitǎţii de Poliţie în situaţiile prevăzute la art. 61 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a ordinului sau dispoziţiei de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, ori, după caz, prin asumarea angajamentului de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare poliţistului în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

(3) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Art. 62 Modalitatea de cercetare şi de stabilire a sumelor de platǎ se reglementeazǎ prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 63 Poliţistul nu răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii dacă acestea sunt consecinţa acţiunii desfăşurate în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL 4

SISTEMUL DE CARIERĂ AL POLIŢISTULUI

 

Corpul profesional unic al ofiţerilor de Poliţie

Art. 64. În sensul prezentei legi, totalitatea funcţionarilor publici cu statut special constituie Corpul Profesional Unic al Ofiţerilor de Poliţie.

 

Elementele sistemului de carieră

Art. 65. Sistemul de carieră al poliţistului cuprinde:

1. a) reglementarea juridică a carierei şi principiile carierei poliţistului;
2. b) regulile de acces şi evoluţie în carieră a poliţiştilor;
3. c) managementul carierei şi planificarea carierei poliţistului;
4. d) resursele alocate instituţional pentru managementul carierei poliţistului.

 

Secţiunea 1

Reglementarea juridică a carierei şi principiile carierei poliţistului

 

Reglementarea juridică a carierei

Art. 66. – (1) Cariera poliţisului constă în parcursul profesional pe care poliţistul îl urmează între momentul dobândirii calităţii de poliţist şi până la încetarea acesteia.

(2) Situaţiile juridice şi efectele acestora produse în cadrul raporturilor de serviciu ale poliţistului cu MAI şi unitatea de Poliţie din care face parte se reglementează de prezenta lege şi actele normative subsecvente acesteia.

(3) Pentru situaţiile în care prezenta lege nu acoperă aspecte juridice specifice Statutului poliţistului, devin aplicabile dispoziţiile/instituţiile corespunzătoare din Statutul funcţionarului public şi din legislaţia comună a muncii.

(4) Prin actele normative emise în aplicarea Statutului poliţistului nu se admite adăugarea la lege, instituirea de norme derogatorii sau dispoziţii de interpretare.

 

Obţinerea şi pierderea statutului de poliţist

Art. 67. – (1) Obţinerea statutului de poliţist şi cariera poliţistului încep la data acordării primului grad profesional. Cu aceeaşi dată se nasc raporturile de serviciu cu MAI.

(2) Pierderea statutului de poliţist în activitate se produce la încetarea relaţiilor de serviciu cu MAI, în condiţiile prezentei legi.

 

Corpul de Rezervă Activă a Poliţiei

Art. 68. – (1) Poliţiştii care au încetat raporturile de serviciu şi continuă să îndeplinească criteriile prevăzute de lege pentru a deţine statutul de poliţist sunt incluşi, la cerere, în Corpul de Rezervă Activă a Poliţiei.

(2) Persoanele din Corpul de Rezervă Activă a Poliţiei au calitatea de poliţişti în rezervă.

(3) Corpul de Rezervă Activă a Poliţiei se constituie la chesturile generale de poliţie (similare) şi se gestionează de către structurile de resurse umane ale acestora şi de către structurile de resurse umane ale comisariatelor de Poliţie.

(4) Poliţiştii din Corpul de Rezervă Activă a Poliţiei pot fi chemaţi să desfăşoare diferite activităţi specifice în sprijinul Poliţiei în condiţiile stabilite prin hotărâre de guvern.

(5) La vacantarea posturilor de poliţişti, care nu se pot ocupa din sursă internă sau cu absolvenţii din promoţiile anului în curs ai unităţilor de formare ale MAI, precum şi în cazul suplimentării de posturi pentru care nu există personal, acestea se scot la concurs pentru ocuparea cu poliţişti în rezervă.

(6) Poliţiştii rechemaţi în activitate îşi păstrează gradele profesionale avute la data încetării raporturilor de serviciu.

(7) Poliţiştii din Corpul Rezervă pot candida numai pentru funcţii publice de execuţie.

 

Jurământul de credinţă

Art.69. – (1) Înaintea acordării primului grad profesional, persoana care urmează să obţină statutul de poliţist depune jurământul de credinţă.

(2) Jurământul de credinţă se depune în prezenţa şefului/înlocuitorului legal al şefului instituţiei de formare profesională iniţială a MAI absolvite de elevi/cursanţi.

(3) Jurământul de credinţă are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu răspundere şi bună credinţă îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

(4) Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă de încheiere.

(5) Jurământul de credinţă se semnează de persoana care urmează să obţină statutul de poliţist şi de şeful/înlocuitorul legal al şefului instituţiei de formare profesională iniţială a MAI, se contrasemnează de ministrul afacerilor interne şi se păstrează la dosarul personal al poliţistului. Copia înscrisului se înmânează poliţistului.

(6) Refuzul depunerii jurământului de credinţă, consemnat prin încheierea procesului-verbal, semnat de persoanele prevăzute la alin. (2), atrage neacordarea statutului de poliţist.

 

Principiile de carieră

Art. 70. Principiile specifice pe baza cărora se structurează şi se desfăşoară cariera poliţistului sunt următoarele:

a) reglementare normativă unică şi unitară a carierei poliţistului – normele privind cariera poliţistului se includ în Statutul poliţistului, pentru a se asigura sistemul unitar de reguli, coerenţa, predictibilitatea, persistenţa şi constanţa acestora;

b) profesie specială, statut special, drepturi speciale, obligaţii speciale, protecţie specială – Statutul poliţistului instituie norme juridice specifice carierei poliţieneşti, drepturi speciale acordate poliţiştilor, sistem special de obligaţii, limitări, restrângeri pentru respectarea cărora se acordă compensaţii şi protecţie legală speciale;

c) cariera poliţistului – este exclusiv profesională şi total apolitică – poliţiştii vor avea acces numai la posturi profesionale, se supun numai legii şi nu pot fi implicaţi în activităţi de natură politică;

d) poliţia pentru poliţişti – funcţiile din structurile poliţieneşti pot fi ocupate numai de către persoane care au dobândit, în mod legal, calitatea de poliţist şi deţin calificarea profesională necesară;

e) sistemul corpului profesional unic – toţi poliţiştii aflaţi sub incidenţa Statutului poliţistului, indiferent de funcţia ocupată şi gradul profesional deţinut, aparţin Corpului Profesional Unic al Ofiţerilor de Poliţie.

f) structurarea sistemului posturilor pe niveluri de competenţe profesionale ierarhice – categoriile statutare ale poliţiştilor şi funcţiile pe care aceştia le ocupă se delimitează precis în ceea ce priveşte rolul organizaţional, profesional şi ierarhic.

g) start profesional egal şi şanse egale de dezvoltare profesională pentru toţi poliţiştii – accesul în carieră se va realiza exclusiv de la nivelul funcţiilor de bază din Corpul Poliţienesc Principal, iar evoluţia ulterioară potrivit sistemului unitar de reguli;

h) promovare din treaptă în treaptă şi ocuparea funcţiilor de conducere în sistem exclusiv meritocratic – evoluţia în carieră se face prin promovarea din treaptă în treaptă, fără a putea accede la palierul superior peste nivelurile ierarhice imediat anterioare;

i) carieră accelerată pentru cei mai buni – instituirea sistemului de reguli de evoluție în carieră care să sprijine dezvoltarea carierei poliţiştilor cu potenţial profesional de excepţie;

j) schimbare de grad, modificare de atribuţii/responsabilităţi – gradul profesional deţinut trebuie să concorde cu tipul şi nivelul atribuţiilor/responsabilităţilor, iar poliţiştii nu pot ocupa funcţii prevăzute cu grade profesionale mai mari decât cele pe care le deţin;

k) sistem de formare dedicat şi relevant pentru carieră – optimizarea sistemului intern special de cursuri obligatorii de carieră, eliminarea posibilităţilor de exceptare sau acordare de derogări de la acestea.

 

Comisiile de carieră

Art. 71 – (1) Pentru asigurarea și monitorizarea respectării reglementărilor juridice privind cariera polițistului și a principiilor carierei polițistului, a caracterului unitar al carierei, decelarea tendințelor în dezvoltatea carierei, inclusiv la nivel european, informarea societății și inițierea oportună de corecții ale sistemului de carieră, se constituie comisii de carieră la nivelul MAI și al chesturilor generale.

(2) Comisiile de carieră se constituie prin ordinul ministrului afacerilor interne, respectiv prin dispoziția chestorului general al Poliției Române (similari).

(3) Unitățile de Poliție care au în compunere polițiști, altele decât chesturile generale, la propunerea DGMRU din MAI, se arondează prin ordin al ministrului afacerilor interne la comisiile de carieră ale chesturilor generale cu domeniul de activitate cel mai apropiat.

(4) Comisiile de carieră se prezidează, în funcție de nivelul ierarhic, de secretarul general al MAI, respectiv de un adjunct al chestorului general al Poliției Române (similari), și au compunerea stabilită prin ordinul ministrului afacerilor interne/ dispoziția chestorului general al  Poliției Române (similari). Din Comisiile de carieră fac parte şi reprezentanţii organizaţiile sindicale reprezentative.

(5) Gestiunea tehnică a activității comisiilor de carieră se asigură de DGMRU a MAI și de direcțiile de resurse umane ale chesturilor generale.

(6) Comisiile de carieră se întrunesc cel puțin o dată pe an la solicitarea președinților acestora pentru a dezbate, hotărî și formula, după caz, către ministrul afacerilor interne, chestorii generali, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Parlament ori alte organe/instituții de interes recomandări asupra rapoartelor prezentate de către DGMRU a MAI, respectiv de către direcțiile de resurse umane ale chesturilor generale.

(7) În funcție de nevoi, comisiile de carieră se pot întruni și la solicitarea președinților acestora sau a organizațiilor sindicale reprezentative ale polițiștilor.

(8) Gestiunea tehnică a activității comisiilor de carieră se asigură, în funcție de nivelul ierarhic la care funcționează, de către DGMRU a MAI și de direcțiile de resurse umane ale chesturilor generale.

(9) Funcționarea comisiilor de carieră se stabilește pe baza regulamentului întocmit în acest scop de către DGMRU a MAI și aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Comisiile de promovare

Art. 72. – Pentru asigurarea respectării reglementărilor juridice privind promovarea poliţiştilor, a transparenţei procesului de promovare a poliţiştilor, a corectitudinii, obiectivităţii şi imparţialităţii promovărilor, se constituie următoarele comisii de promovare, astfel:

a) la nivelul MAI: comisia de promovare pentru ofiţerii de Poliţie din Categoria Chestori de Poliție;

b) la nivelul MAI: comisia de promovare pentru ofiţerii de poliţie din Categoria Comisari de Poliție, Categoria Inspectori de Poliție și Corpul Polițienesc Principal din unităţile aparatului central al MAI şi pentru unităţile stabilite în responsabilitatea acestui nivel ierarhic;

c) la chesturile generale: comisia de promovare pentru ofiţerii de Poliţie din Categoria Comisari de Poliție, Categoria Inspectori de Poliție și Corpul Polițienesc Principal din structurile centrale ale chesturilor generale şi din unităţile stabilite în responsabilitatea acestui nivel ierarhic;

d) la comisariatele judeţene de Poliţie/unităţile teritoriale: comisia de promovare pentru ofiţerii de Poliţie din structura acestora şi din subunităţile stabilite în responsabilitatea acestui nivel ierarhic.

(2) Comisiile de promovare se constituie la începutul fiecărui an calendaristic, în funcţie de eşalonul ierarhic la care funcţionează, prin ordin al ministrului afacerilor interne, respectiv prin dispoziţii ale chestorilor generali/şefilor comisariatelor judeţene/celorlalte unităţi stabilite. Prin acelaşi ordin/dispoziţie se stabileşte conducerea comisiilor, arondarea unităţilor şi subunităţilor la comisiile de promovare menţionate la alin. (1).

(3) În compunerea comisiilor de promovare se includ următoarele categorii de persoane:

a) în comisia de promovare pentru ofiţerii de Poliţie din Categoria Chestori de Poliție: chestori de Poliţie nominalizaţi prin ordinul ministrului afacerilor interne, preşedinţi ai organizaţiilor sindicale reprezentative ale poliţiştilor;

b) în comisiile de promovare de la nivelul MAI şi al chesturilor generale: directori generali, directori, adjuncţi ai chestorilor generali, reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale reprezentative ale poliţiştilor;

c) în comisiile de promovare de la nivelul comisariatelor judeţene de Poliţie şi al celorlalte unităţi la care funcţionează comisii de promovare: adjuncţi ai şefilor structurilor respective, reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale reprezentative ale poliţiştilor.

(4) Gestiunea tehnică a activităţii comisiilor de promovare se asigură, în funcţie de nivelul ierarhic la care funcţionează, de către DGMRU a MAI şi de direcţiile de resurse umane ale chesturilor generale/comisariatelor de Poliţie.

(5) Comisiile de promovare lucrează la solicitarea preşedinţilor acestora în şedinţe la care analizează situaţiile privind promovarea poliţiştilor, asigură respectarea legalităţii în domeniu şi formulează avize consultative.

(6) Şefii structurilor pe lângă care funcţionează comisiile de promovare, care nu respectă avizele formulate de către comisii, au obligaţia să-şi motiveze în scris hotărârile.

(7) Competenţele, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor de promovare se stabilesc pe baza regulamentului întocmit în acest scop de către DGMRU a MAI şi aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Secţiunea a 2-a

Regulile de acces şi evoluţie în carieră a poliţiştilor

 

Art. 73. Regulile de acces şi evoluţie în carieră a poliţiştilor prevăd:

a) accesul în carieră al poliţiştilor;

b) recrutarea şi selecţia ofiţerilor de Poliţie la accesul în carieră;

c) formarea iniţială a ofiţerilor de Poliţie;

d) acordarea gradelor profesionale la accesul în carieră, perioada de stagiu şi de probă;

e) cursurile de carieră;

f) profilarea şi specializarea ofiţerilor de Poliţie;

g) promovarea în funcţie şi avansarea în gradul următor a ofiţerilor de Poliţie;

h) evaluarea performanţelor profesionale.

 

Secţiunea a 3-a

Accesul în carieră al poliţiştilor

Art. 74. Poate deveni poliţist orice cetăţean român, indiferent de rasă, sex, credinţă religioasă, orientare sexuală, avere sau origine socială care, pe lângă criteriile generale prevăzute de Statutul funcţionarului public, îndeplineşte, cumulativ, şi condiţiile specifice profesiei de poliţist prevăzute la Secţiunea a 4 – a Recrutarea şi selecţia ofiţerilor de Poliţie la accesul în carieră.

Art. 75. – Accesul în cariera de poliţist se realizează prin şcolile de ofiţeri ale MAI.

 

Secţiunea a 4 – a

Recrutarea şi selecţia ofiţerilor de Poliţie la accesul în carieră

 

Condiţii generale de recrutare

Art. 76. – (1) Recrutarea poliţiştilor la accesul în carieră se face pe bază de proceduri care se aduc la cunoştinţa publică prin grija DGMRU a MAI, repectiv a chesturilor generale şi a celorlalte unităţi care au în compunere poliţişti, şi asigură identificarea candidaţilor cu potenţialul cel mai bun de dezvoltare profesională.

(2) La data recrutării, candidaţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale de recrutare la accesul în cariera de poliţist, cu excepţia celei de la lit. k) pentru care este prevăzut termenul special:

a) să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România;

b) să cunoască limba română, scris şi vorbit;

c) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

d) să fie declaraţi „apt” din punct de vedere medical, fizic şi psihic la verificările privind starea de sănătate medicală, fizică şi psihică, efectuate de structurile de specialitate ale MAI;

e) să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniţi, iar în cazul candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ ale MAI, să îi împlinească în cursul anului în care participă la concurs;

f) să fie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat pentru a putea candida la concursurile de admitere în şcolile de ofiţeri de Poliţie;

g) să aibă reputaţie bună şi comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate;

h) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;

i) să nu fie membri ai organizaţiilor interzise de lege;

j) să nu fie, la data înmatriculării în şcolile de ofiţeri ale MAI, membri ai partidelor politice, ori ai organizaţiilor cu caracter politic;

k) să nu fi fost destituiţi din funcţii publice în ultimii 7 ani;

l) să nu fi desfăşurat activităţi de Poliţie politică, astfel cum sunt definite prin lege;

m) să îndeplinească criteriile specifice pentru ocuparea prin concurs a funcţiei publice cu statut special;

 

Condiţii specifice de recrutare

Art. 77. Condiţiile specifice pentru recrutarea candidaţilor la concursurile de admiterea în şcolile de ofiţeri ale MAI sunt următoarele:

a) să aibă vârsta de până la 30 de ani;

b) să fi obţinut la purtare, în perioada studiilor liceale, media generală de minimum 8,00;

c) să nu fi fost exmatriculaţi pentru abateri disciplinare din instituţii de învăţământ;

d) să aibă înălţimea de minimum 1,70 m bărbaţii şi 1,65 m femeile; candidaţii pentru instituţiile de formare a ofiţerilor de Poliţie de frontieră pentru specializarea marină trebuie să aibă înălţimea de minimum 1,65 m.

Art. 78. Condiţiile generale de recrutare prevăzute la art. 76 alin. (2) şi criteriile specifice prevăzute la art. 77 se aplică şi în cazul efectuării de recrutări pentru unităţi de învăţământ din afara MAI care formează personal în beneficiul MAI.

 

Interdicţii la recrutare

Art. 79. – (1) Nu pot fi recrutate pentru ocuparea unui post vacant în structuri poliţieneşti prin recrutare din rândul cadrelor militare din MAI care sunt puse la dispoziţie sau sunt suspendate din funcţie în condiţiile art. 89 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia în care constatarea cazurilor prevăzute la alin. (1) are loc după numirea în funcţie a poliţiştilor, aceştia sunt eliberaţi din funcţie sau puşi la dispoziţie/ suspendaţi, în condiţiile legii.

 

Recrutarea persoanelor ce deţin grade militare în rezervă

Art. 80. Persoanele care deţin grade militare în rezervă pot fi recrutate pentru funcţii de poliţişti în condiţiile prezentei legi potrivit nivelului studiilor necesare ocupării posturilor şi al specialităţilor avute.

 

Recrutarea pentru şcolile de ofiţeri ale MAI

Art. 81. – (1) Recrutarea candidaţilor pentru şcolile de ofiţeri ale MAI se realizează în cadrul procesului specializat cu durata de cel puţin 6 luni înainte de concursul de admitere în şcolile de ofiţeri de Poliţie. Activităţile de recrutare asigură cunoaşterea profilului comportamental, testarea psihică a candidaţilor, verificarea aptitudinilor fizice şi a stării de sănătate, existenţa motivaţiei şi decelarea vocaţiei pentru cariera de poliţist.

(2) MAI stabileşte anual cifrele de şcolarizare pe baza estimărilor realizate prin dinamica de personal şi a solicitărilor chesturilor generale şi ale altor beneficiari.

(3) Aspectele tehnice ale activităţilor de recrutare se reglementează prin ordinul ministrului afacerilor interne privind activitatea de management resurse umane.

 

Selecţia candidaţilor pentru admiterea în şcolile de ofiţeri ale MAI

Art. 82. – (1) Selecţia candidaţilor pentru admiterea în şcolile de ofiţeri ale MAI se face prin concurs. La concursul de admitere se pot prezenta numai candidaţii care au promovat probele din cadrul procesului de recrutare.

(2) Concursul de admitere include probe scrise şi/sau practice, după caz, şi, în mod obligatoriu, interviul de selecţie.

(3) Structura concursului de admitere, perioada de desfăşurare, probele de concurs şi celelalte aspecte organizatorice se stabilesc, anual, prin dispoziţia directorului general al DGMRU a MAI.

 

Secţiunea a 5 – a

Formarea iniţială a ofiţerilor de Poliţie

 

Unităţi pentru formare iniţială

Art. 84. – (1) Formarea iniţială a elevilor/studenţilor se asigură în mod obligatoriu în şcolile de ofiţeri ale MAI şi în Academia de Poliţie, în funcţie de categoria de ofiţeri vizată de programele de pregătire.

(2) Formarea de personal se poate realiza şi în unităţi de învăţământ aparţinând altor structuri din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

 

Formarea în şcolile de ofiţeri

Art. 85. – (1) Candidaţii declaraţi „admişi” la concursul de admitere se înmatriculează în şcolile de ofiţeri ale MAI, dobândesc calitatea de elevi şi frecventează cursurile cu durata de 1 an la forma de învăţământ de zi.

(2) Procesul de formare iniţială a ofiţerilor de Poliţie se organizează astfel încât componenta de specialitate a învăţământului să deţină cel puţin 70% din timpul afectat pregătirii.

(3) La înmatriculare, elevii semnează angajamente cu MAI prin care se obligă ca, după absolvire, să-şi desfăşoare activitatea în MAI pe perioada de 5 ani.

(4) Situaţiile şi condiţiile în care se pierde calitatea de elev, precum şi modalitatea de recuperare a cheltuielilor de şcolarizare în situaţia încălcării contractului prevăzut la alin. (3) prin îndepărtarea elevilor din şcoala de ofiţeri din motive imputabile lor se stabilesc prin regulamentele de ordine interioară ale unităţilor de formare ale MAI, respectiv prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Secţiunea a 6 – a

Acordarea gradelor profesionale la accesul în carieră, perioada de stagiu şi de probă

 

Acordarea gradelor profesionale la finalizarea cursurilor şcolii de ofiţeri

Art. 86. – (1) La finalizarea cursurilor şcolilor de ofiţeri ale MAI cu diplomă de absolvire, absolvenţii depun jurământul de credinţă, li se acordă gradul profesional de ofiţer de Poliţie şi se repartizează la unităţi în ordinea descrescătoare a mediilor de şcolarizare şi pe baza solicitărilor formulate de aceştia.

(2) Absolvenţii care nu promovează examenul de absolvire în prima sesiune au dreptul să îl repete o singură dată. În situaţia nepromovării, absolvenţilor nu li se acordă gradul profesional şi nu dobândesc calitatea de poliţist.

(3) Absolvenţii aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (2) care nu se prezintă în termen de 2 ani pentru susţinerea în repetare a examenului de absolvire, restituie cheltuielile de şcolarizare.

 

Acordarea gradelor profesionale la finalizarea cursului de formare iniţială

Art. 87. Absolvenţilor formaţi în beneficiul MAI în unităţi şcolare din afara acestuia li se acordă gradele profesionale corespunzătoare nivelului de învăţământ absolvit.

 

Perioada de stagiu ca debutant şi perioada de probă

Art. 88. – (1) După absolvirea şcolii de ofiţeri cu diplomă de absolvire şi acordarea gradului profesional, poliţistul este încadrat ca debutant pe perioada de stagiu de 6 luni.

(2) În perioada de stagiu poliţistul este obligat să-şi continue pregătirea profesională în cadrul organizatoric realizat în unitatea din care face parte.

(3) Până la finalizarea perioadei de stagiu poliţistul nu poate frecventa alte programe de formare.

(4) La expirarea perioadei de stagiu, poliţistul este obligat să se prezinte la examenul de definitivare în profesie.

(5) Poliţistul care a promovat examenul se definitivează în profesie. Poliţistul declarat nepromovat este îndepărtat din Poliţie.

(6) Perioada de stagiu constituie vechime în Poliţie.

(7) Condiţiile pentru îndeplinirea perioadei de stagiu, precum şi metodologia organizării şi desfãşurării examenului de definitivare în profesie se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

Secţiunea a 7 – a

Cursuri de carieră

 

 

 

……………………………….

 

Secţiunea a 8 – a

Profilarea şi specializarea ofiţerilor de Poliţie

Condiţii pentru profilare şi specializare

 

Art. 92. – (1) Profilarea şi specializarea ofiţerilor de Poliţie se pot realiza numai după parcurgerea formării iniţiale şi efectuarea stagiului stabilit în unităţi.

(2) Ofiţerii de Poliţie se pot profila/specializa numai în domenii compatibile cu studiile pe care le au.

(3) Profilarea/specializarea ofiţerilor de Poliţie se realizează prin cursuri numai în limita numărului de funcţii vacante şi a necesarului determinat prin dinamica de personal.

(4) Profilarea/specializarea ofițerilor de Poliție în interiorul Corpului Polițienesc Principal a se pot asigura la solicitarea acestora, în funcţie de nevoile instituţiei, după efectuarea stagiului de cel puţin 3 ani în structuri de ordine şi siguranţă publică.

(5) Profilarea/specializarea ofiţerilor de Poliţie în interiorul Categoriei Comisari de Poliție și Categoriei Inspectori de Poliție se pot face la solicitarea acestora, în funcţie de nevoile instituţiei, după efectuarea stagiului de cel puţin 3 ani în specialitatea iniţială.

(6) După obţinerea noii specializări este obligatorie desfăşurarea activităţii în cadrul acesteia timp de cel puţin 3 ani.

(7) Excepţie de la termenul prevăzut la alin. (5) fac ofiţerii de Poliţie promovaţi în funcţii de conducere.

(8) Selecţia la cursurile de profilare/specializare se realizează prin concurs atunci când numărul de candidaţi îl depăşeşte pe cel de locuri stabilit pentru formare.

 

Recrutarea şi selecţia pentru cursurile de profilare / specializare

Art. 93. – (1) Metodologia recrutării şi selecţiei ofiţerilor de Poliţie pentru concursul de admitere la cursurile de profilare/specializare se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Funcţiile vacante şi cele care urmează să se vacanteze în cursul anului, inclusiv data vacantării acestora, se aduc în mod obligatoriu la cunoştinţa ofiţerilor de Poliţie în Monitorul resurselor umane din MAI, care se publică în format electronic pe site-urile MAI şi al chesturilor generale.

(3) Unităţile de formare ale MAI îşi adaptează oferta de cursuri în funcţie de nevoile de specializare a personalului stabilite la nivelul MAI, al chesturilor generale şi al celorlalţi beneficiari.

 

Secţiunea a 9 – a

Promovarea în funcţie şi avansarea în gradul profesional următor a ofiţerilor de Poliţie

 

Elemente ce se iau în analiză la promovare

Art. 94. – (1) Promovarea ofiţerilor de Poliţie se face din treaptă în treaptă şi în ordinea ierarhică a gradelor profesionale, exclusiv meritocratic, pe baza următoarelor elemente:

a) competenţa şi rezultatele profesionale atestate prin modul de îndeplinire a atribuţiilor/misiunilor şi a nivelului de pregătire determinat în urma evaluărilor anuale de serviciu, a verificărilor/evaluărilor curente şi al rezultatelor obținute la programele de formare frecventate;

b) îndeplinirea criteriilor stabilite în prezenta lege;

c) experienţa şi vechimea în activitate.

(2) În vederea determinării obiective a meritelor profesionale ale ofiţerilor de Poliţie, cu prilejul analizei situaţiei acestora în perspectiva promovărilor sau pentru alte scopuri incidente activităţii de management resurse umane, structurile de personal completează fişa de promovare prevăzută în Anexa nr.____________, pe care o prezintă Comisiei de promovare;

(3) Punctajul realizat în urma completării fişei de promovare contează ca 75% din media la concursul pentru ocuparea posturilor/pentru promovare, diferenţa de 25% reprezentând-o nota obţinută la probele de concurs.

 

Obiectul promovărilor

Art. 95. – (1) Promovarea ofiţerilor de Poliţie are ca obiect:

a) promovarea în funcţie;

b) avansarea în gradul profesional.

(2) Promovarea în funcţie vizează:

a) promovarea ofiţerilor de Poliţie pe funcţii publice superioare de execuţie în interiorul aceleiaşi categorii;

b) promovarea ofiţerilor de Poliţie din categoria inferioară ierarhic în cea superioară ierarhic;

c) promovarea în funcţii de conducere.

 

Promovarea în funcţii superioare de execuţie

Art. 96. – (1) Promovarea ofiţerilor de Poliţie în interiorul aceleiaşi categorii, pe funcţii publice  vacante de execuţie superioare celor pe care le deţin, se realizează la solicitarea scrisă a acestora formulată către comisia de promovări:

(2) Condiţiile de promovare a ofiţerilor de Poliţie pe funcţii publice de execuţie sunt următoarele:

a) existenţa funcţiei vacante;

b) îndeplinirea cerinţelor prevăzute în fişa postului vizat;

c) aprecierea cu cel puţin „bun” la ultima evaluare de serviciu anuală;

d) să nu se afle sub efectul unei sancţiuni disciplinare;

e) obţinerea avizului pozitiv al comisiei de promovare;

f) deţinerea gradului profesional prevăzut pentru postul vacant sau îndeplinirea criteriilor prevăzute la regulile specifice de promovare;

g) promovarea concursului de ocupare a postului;

h) vechimea de cel puţin 3 ani în activitate în cazul ofiţerilor de Poliţie care urmează să fie promovaţi la eşalonul imediat superior;

i) deţinerea gradului profesional de cel puţin inspector-principal de Poliţie pentru ofiţerii de Poliţie care urmează să fie promovaţi la chesturile generale de Poliţie.

 

Reguli generale pentru promovarea în categoria ierarhică superioară

Art. 97. Promovarea ofiţerilor de Poliţie din categoria inferioară ierarhic în cea superioară ierarhic se realizează la solicitarea scrisă a acestora formulată către şeful unităţii de Poliţie din care fac parte, cu respectarea următoarelor reguli generale:

a) promovarea este posibilă numai în categoria imediat superioară ierarhic;

b) promovarea se poate face numai la solicitarea ofiţerilor de Poliţie care îndeplinesc criteriile specifice pentru categoria superioară ierarhic şi se analizează în prealabil de către comisiile de promovare;

c) ofiţerii de Poliţie care obţin avizul comisiilor de promovare participă la examenul naţional de admitere la forma de pregătire stabilită pentru fiecare categorie în parte, respectiv la examenul pentru obţinerea gradului de chestor;

d) după absolvirea formei de pregătire specifice, ofiţerii de Poliţie se promovează obligatoriu în noua categorie de ofiţeri de Poliţie, potrivit procedurilor stabilite.

e) se interzic derogările de orice fel de la regulile şi prevederile legale în materia carierei;

f) avansarea în grade profesionale şi promovarea în funcţii se fac după parcurgerea punctelor obligatorii de carieră – vechime, experienţă, rezultate, examene, cursuri de carieră, studii în sistemul MAI – precum şi îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege.

g) repartizarea absolvenţilor şcolilor de ofiţeri, direct după absolvire, în unităţile centrale ale MAI şi la chesturile generale, precum şi pe alte posturi decât cele operative, este interzisă.

 

Reguli specifice de evoluţie în carieră a ofiţerilor de Poliţie din Corpul Polițienesc Principal

Art. 98. – (1) Accesul în carieră se face în sistem unic, numai pe funcţii de la baza carierei.

(2) După absolvirea şcolii de ofiţeri, absolvenţilor li se acordă gradul profesional de ofiţer de Poliţie şi se repartizează numai în structuri poliţieneşti operative din sistemul de ordine şi siguranţă publică.

(3) Avansarea la gradul profesional următor se face pe funcţii prevăzute cu gradul profesional respectiv.

(4) Orice profilare/specializare sau promovare ulterioară în funcţie a ofiţerilor de Poliţie din Corpul Polițienesc Principal se realizează după parcurgerea stagiului obligatoriu de 3 ani în prima funcţie. Pentru profilare/schimbarea specialităţii este obligatorie absolvirea cursului prevăzut.

 

Reguli specifice de evoluţie în carieră a ofiţerilor de poliţie din Categoria Inspectori de Poliție

Art. 99. – (1) Ofiţerii de Poliţie de carieră din Categoria Inspectori de Poliție provin din cadrul Corpului Polițienesc Principal.

(2) Ofiţerii de Poliţie de carieră din Corpul Polițienesc Principal pot solicita promovarea în Categoria Inspectori de Poliție dacă îndeplinesc următoarele criterii specifice:

a) deţin gradul profesional minim de ofiţer de Poliţie asistent;

b) au fost apreciaţi cu cel puţin calificativul „bun” la ultimele două evaluări anuale;

c) să nu se afle sub efectul sancţiunii disciplinare;

d) au obţinut avizul favorabil al comisiei de promovare.

(3) Ofiţerii de Poliţie care îndeplinesc criteriile prevăzute la alin. (2) pot susţine examenul naţional de admitere în Academia de Poliţie, Facultatea de Ordine şi Siguranţă Publică.

(4) Metodologia organizării şi desfăşurării examenului de admitere în Facultatea de Ordine şi siguranţă Publică se elaborează de către Academia de Poliţie, se avizează de către directorul general al DGMRU şi se aprobă de secretarul general al MAI.

(5) Candidaţii admişi se formează pe specialităţi poliţieneşti, prin studii de licenţă cu durata de 3 ani, din care 2 semestre de practică. Pe timpul studiilor în Academia de Poliţie, poliţiştii beneficiază de drepturile financiare avute la momentul admiterii în instituţia de învăţământ.

(6) Avansarea la gradul profesional de inspector de poliţie se realizează, în mod obligatoriu, la absolvirea cu diplomă de licenţă a studiilor, fiind urmată de numirea pe funcţii publice specifice de execuţie aferente categoriei respective.

(7) Schimbarea specialităţii de către ofiţerii de poliţie din Categoria Inspectori de Poliție se poate face numai după cel puţin 3 ani de la finalizarea studiilor Academiei şi absolvirea cursului prevăzut.

(8) Ofiţerii de poliţie din Categoria Inspectori de Poliție pot ocupa funcţii execuţie în unităţile centrale ale MAI sau în structurile centrale ale chesturilor generale (similare) numai dacă deţin gradul profesional minim de inspector-principal de Poliţie şi posedă experienţa de cel puţin 3 ani pe posturi nemijlocit operative aferente Categoriei Inspectorilor.

 

Reguli specifice de evoluţie în carieră a ofiţerilor de Poliţie din Categoria Comisari de Poliție

Art. 100. – (1) Ofiţerii de Poliţie de carieră din Categoria Comisari de Poliție provin prin recrutare şi selecţie din cadrul Categoriei Inspectori de Poliție.

(2) Ofiţerii de poliţie din Categoria Inspectori de Poliție pot solicita promovarea în Categoria Comisari de Poliție dacă îndeplinesc următoarele criterii specifice:

a)  au îndeplinit cel puţin 3 ani din stagiul minim în gradul profesional de inspector-principal de Poliţie;

b) au fost apreciaţi cu „foarte bun” la ultimele două evaluări anuale şi cel puţin cu „bun” la celelalte evaluări efectuate în cadrul perioadei de carieră pe funcţii din Categoria Inspectori de Poliție;

c) să nu se afle sub efectul sancţiunii disciplinare;

d) au obţinut avizul favorabil al comisiei de promovare.

(3) După obţinerea acordului şefului unităţii de Poliţie şi a aprobării chestorului general (similari), candidaţii susţin examenul naţional de admitere în Colegiul de Management Superior din Academia de Poliţie.

(4) Metodologia organizării şi desfăşurării examenului de admitere în Colegiul de Management Superior se elaborează de către Academia de Poliţie, se avizează de către directorul general al DGMRU şi se aprobă de secretarul general al MAI.

(5) Candidaţii admişi se formează prin studii de master în specialitatea „Management Poliţienesc Superior”, cu durata de 4 semestre, din care 2 semestre de practică.

(6) Avansarea la gradul profesional de comisar de Poliţie se realizează, în mod obligatoriu, la absolvirea cu diplomă de master a studiilor, indiferent de vechimea în gradul profesional de inspector-şef de Poliţie, fiind urmată de numirea pe un post aferent categoriei respective.

(7) Schimbarea specialităţii de către ofiţerii de poliţie din Categoria Comisari de Poliție se poate face numai după cel puţin 3 ani de la finalizarea studiilor de master prevăzute la alin. (5) şi absolvirea cursului prevăzut, cu excepția promovării în funcții de conducere.

(8) Ofiţerii de poliţie din Categoria Comisari de Poliție pot ocupa funcţii de referenţi de specialitate în unităţile centrale ale MAI şi în structurile centrale ale chesturilor generale (similare), dacă îndeplinesc cerinţele posturilor respective.

(9) Pentru ocuparea funcţiilor prevăzute cu gradul profesional de comisar-şef de Poliţie, candidaţii trebuie să fie absolvenţi ai Cursului de carieră pentru comisari-şefi. La curs pot participa ofiţeri de Poliţie cu gradul special minim de comisar-principal de Poliţie. Admiterea la cursul de carieră pentru comisari-şefi se face prin concurs.

 

Reguli specifice de evoluţie în carieră a ofiţerilor de Poliţie din Categoria Chestori de Poliție

Art. 101 – (1) Ofiţerii de Poliţie de carieră din Categoria Chestori de Poliție provin prin recrutare şi selecţie dintre comisarii șefi de Poliție.

(2) Comisarii șefi de Poliție pot solicita promovarea în Categoria Chestori de Poliție dacă îndeplinesc următoarele criterii specifice:

a) deţin de cel puţin 2 ani gradul profesional minim de comisar-şef de Poliţie;

b) au îndeplinit funcţii de conducere cel puţin 7 ani de-a lungul carierei, în funcţii aferente Categoria Inspectori de Poliție şi Categoria Comisari de Poliție, dintre care cel puțin 2 ani pe funcții prevăzute cu gradul profesional de comisar șef ;

c) au fost apreciaţi cu „foarte bun” la ultimele două evaluări anuale şi cel puţin cu „bun” la celelalte evaluări efectuate în cadrul perioadei de carieră pe funcţii aferente Categoriei Comisari de Poliție;

d) să nu se afle sub efectul sancţiunii disciplinare;

e) au obţinut avizul favorabil al comisiei de promovare.

(3) După obţinerea avizului favorabil al comisiei de promovare, a acordului chestorului general (similari) şi a aprobării ministrului afacerilor interne, candidaţii susţin examenul pentru gradul profesional de chestor de Poliţie.

(4) În situaţia promovării examenului menţionat la alin. (3), comisarii-şefi de poliţie pot participa la concursurile pentru ocuparea de funcţii aferente Categoriei Chestori de Poliție şi devin propozabili pentru acordarea gradului profesional de chestor de Poliţie.

(5) Metodologia organizării şi desfăşurării examenului pentru gradul profesional de chestor de Poliţie este prevăzută în Anexa nr…

 

Secţiunea a 10 – a

Promovarea în funcţii de conducere a ofiţerilor de Poliţie

Art. 102. – (1) Funcţiile de conducere se ocupă prin concurs, cu excepţia celor aflate în competenţa superioară celei a ministrului afacerilor interne. În situaţia că nu există decât un candidat, acesta se examinează.

(2) Metodologia organizării şi desfăşurării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de conducere este prevăzută în Anexa nr….

(3) Metodologia organizării şi desfăşurării concursului pentru admiterea la Cursul de management Principal şi la Cursul de management mediu se elaborează de către Colegiul de Management Superior şi se aprobă de directorul general al DGMRU a MAI.

(4) Ofiţerii de Poliţie pot participa numai la concursurile pentru ocuparea funcţii de conducere prevăzute cu grade speciale mai mari cu cel mult o treaptă decât cele pe care le deţin.

(5) Pentru participarea la concursurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere prevăzute cu grade speciale mai mari decât ale lor, ofiţerii de Poliţie trebuie să aibă îndeplinit minim 2/3 din stagiul prevăzut pentru gradul pe care îl deţin, precum şi criteriile specifice prevăzute de lege. În situaţia promovării concursului, ofiţerul de Poliţie este avansat la gradul special al noii funcţii, ca variantă de accelare a carierei.

(6) Dacă în perioada pe care ar mai fi avut-o până la împlinirea stagiului în gradul special din care au fost promovaţi în postul de conducere, ofiţerii de Poliţie sunt schimbaţi din funcţie din cauze imputabile lor, aceştia revin la gradul profesional avut la data avansării. Stagiul în gradul profesional superior nu se ia în considerare la calculul vechimii în gradul iniţial.

 

Ocuparea funcţiilor de conducere aferente Corpului Polițienesc Principal

Art. 103. – (1) Funcţiile de supervizare aferente Corpului Polițienesc Principal pot fi ocupate numai de ofiţerii de Poliţie care îndeplinesc următoarele criterii specifice:

a) deţin gradul profesional minim de ofiţer de Poliţie asistent;

b) au fost apreciaţi cu „foarte bun” la ultimele două evaluări anuale şi cel puţin cu „bun” la celelalte;

c) să nu se afle sub efectul sancţiunii disciplinare;

d) au obţinut avizul favorabil al comisiei de promovare.

e) au absolvit Cursul de management Principal.

(2) Admiterea la Cursul de management Principal se face prin concurs.

 

Ocuparea funcţiilor de conducere aferente Categoriei Inspectori de Poliție

Art. 104. – (1) Funcţiile de conducere prevăzute pentru Categoria Inspectori de Poliție pot fi ocupate numai de ofiţerii de Poliţie care îndeplinesc următoarele criterii specifice:

a) au vechimea de cel puţin 2 ani în gradul profesional inspector de Poliţie;

b) au fost apreciaţi cu „foarte bun” la ultimele două evaluări anuale şi cel puţin cu „bun” la cealaltă;

c) să nu se afle sub efectul sancţiunii disciplinare;

d) au obţinut avizul favorabil al comisiei de promovare;

e) au absolvit Cursul de management mediu, pentru funcţiile prevăzute cu gradul profesional de inspector-şef de Poliţie.

(3) Admiterea la Cursul de management mediu se face prin concurs.

 

Ocuparea funcţiilor de conducere aferente Categoriei Comisari de Poliție

Art. 105. – (1) Funcţiile de conducere prevăzute pentru Categoria Comisari de Poliție pot fi ocupate numai de ofiţerii de Poliţie care îndeplinesc următoarele criterii specifice:

a) au fost apreciaţi cu „foarte bun” la ultimele două evaluări anuale şi cel puţin cu „bine” la celealte din perioada stagiului în Categoria Comisari de Poliție sau cu „foarte bun”, dacă a fost evaluat de mai puţin de 3 ori;

b) să nu se afle sub efectul sancţiunii disciplinare;

c) au obţinut avizul favorabil al comisiei de promovare;

d) îndeplinesc şi criteriul specific prevăzut la art. 100 alin. (9).

 

Ocuparea funcţiilor de conducere aferente Categoriei Chestori de Poliție

Art. 106. Ocuparea funcţiilor de conducere aferente Categoriei Chestori de Poliție se face prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 101.

 

Reguli de evoluţie în carieră a ofiţerilor de poliţie asimilaţi

Art. 107. – (1) Cariera ofiţerilor de poliţie asimilaţi se desfăşoară prin aplicarea corespunzătoare a regulilor generale şi specifice aplicabile ofiţerilor de Poliţie de carieră.

(2) În situaţia în care există reglementări specifice incidente categoriilor respective profesionale, sunt aplicabile şi respectivele dispoziţii legale.

 

Secţiunea a 12 – a

Avansarea în grade profesionale

 

Art. 108. – (1) Avansarea în gradul profesional se asociază promovării în funcţie şi urmează regulile stabilite pentru aceasta.

(2) Avansarea în gradul următor se face după împlinirea stagiului minim prevăzut la art. 25 şi îndeplinirea celorlalte criterii prevăzute de lege, cu excepţia situaţiilor de promovare în categoria superioară, când se aplică regulile specifice de promovare respective.

(3) Pentru rezultate deosebite în activitatea profesională, ofiţerii de Poliţie pot fi avansaţi în gradul profesional următor înainte de împlinirea stagiului minim în grad, chiar dacă nu ocupă funcţii prevăzute cu noul grad profesional, prin aplicarea prevederilor art. 48 alin. (2).

 

Secţiunea a 11 – a

Evaluarea performanţelor profesionale

 

Art. 109. Evaluarea performanţelor profesionale ale poliţiştilor se realizează pe baza metodologiei aprobate prin ordin al ministrului afacerilor intene.

 

 

CAPITOLUL 5

MODIFICAREA, SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU

 

Secţiunea 1

Dispoziţii comune

 

Dosarul personal al poliţistului

Art. 110. – (1) Fiecare poliţist are un dosar personal care cuprinde:

a) documentele de numire în funcţie, documentele de atestare a studiilor şi documentul privind depunerea jurământului de credinţă;

b) documentele privind evaluarea anuală a performanţei profesionale individuale şi a conduitei acestuia, avansările în funcţii, grade sau categorii, recompensele acordate şi sancţiunile aplicate, ordonate cronologic şi fără discontinuităţi;

c) declaraţia de avere şi declaraţia de interese;

d) alte documente, stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Se interzice introducerea în dosarul personal al poliţistului a oricăror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altă natură.

(3) Poliţistul poate consulta documentele din dosarul personal şi solicita eliberarea de copii ale documentelor neclasificate, în condiţiile legii.

 

 

Secţiunea a 2-a

Modificarea raporturilor de serviciu

 

Cazuri de modificare a raporturilor de serviciu

Art. 111. – Raportul de serviciu al poliţistului se poate modifica prin:

a) delegare;

b) detaşare;

c) mutare;

d) transfer;

e) împuternicire pe funcţii de conducere;

f) punere la dispoziţie.

 

• .1  Delegarea

Condiţiile delegării

Art. 112. – (1) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către poliţist a activităţilor corespunzătoare atribuţiilor de serviciu, în afara locului său de muncă, în interesul unităţii în care este încadrat sau ierarhic superioare.

(2) Delegarea poate fi dispusă pentru cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni. Delegarea pe perioade mai mari de 60 de zile calendaristice în 12 luni se poate dispune numai cu acordul scris al poliţistului.

 

Drepturi pe perioada delegării

Art. 113. – Pe perioada delegării, poliţistul îşi păstrează funcţia şi drepturile băneşti corespunzătoare acesteia, având dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la indemnizaţia de delegare, în condiţiile legii.

 

• .2 Detaşarea

 

Condiţiile detaşării

Art. 114. – (1) Detaşarea poliţistului constă în schimbarea temporară a locului de muncă şi exercitarea atribuţiilor în cadrul altor structuri din MAI, altei instituţii ori autorităţi publice, la solicitarea acestora, precum şi la instituţii şi organisme ale Uniunii Europene ca expert naţional. În mod excepţional şi numai cu acordul scris al poliţistului, prin detaşare se poate schimba şi felul muncii.

(2) Detaşarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a poliţistului îi permite exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei pe care urmează să fie detaşat.

(3) Poliţistul poate fi detaşat pe funcţii inferioare, numai cu acordul său scris.

 

Durata detaşării

Art. 115. – (1) Detaşarea poate fi dispusă pentru cel mult 6 luni. Într-un an calendaristic, detaşare se poate prelungi peste cele 6 luni numai cu acordul scris al poliţistului.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), detaşarea poliţiştilor, cu acordul lor, în cadrul organelor speciale din structura autorităţilor publice, ori la instituţii sau organisme ale Uniunii Europene, se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare aplicabile situaţiilor respective.

 

Drepturile poliţistului detaşat

Art. 116. – (1) Pe perioada detaşării, poliţiştii îşi păstrează această calitate şi beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta lege şi de cele acordate în condiţiile legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi, în cazul detaşării în altă localitate, de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, cel puţin o dată pe lună, şi a cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului aplicabilă personalului din instituţiile publice.

(2) În situaţia în care drepturile salariale prevăzute la alin. (1) sunt mai mici decât cele ce i s-ar cuveni pentru funcţia în care este încadrat, poliţistul poate opta pentru drepturile salariale corespunzătoare acesteia. În cazul în care poliţistului detaşat nu îi sunt acordate integral toate drepturile de care beneficiază de unitatea la care s-a dispus detaşarea, acestea se acordă de unitatea care a dispus detaşarea sau de MAI, după caz.

(3) Drepturile poliţiştilor detaşaţi la instituţiile sau organismele Uniunii Europene sunt cele stabilite potrivit reglementărilor aplicabile experţilor naţionali detaşaţi la organismele şi instituţiile Uniunii Europene.

 

Drepturi la încetarea detaşării

Art. 117. – La încetarea detaşării, poliţistul este reîncadrat în funcţia pe care a ocupat-o anterior detaşării.

 

• . 3  Dispoziţii comune privind delegarea, detaşarea şi mutarea în interesul serviciului

 

Situaţii privind refuzul modificării raporturilor de serviciu

Art. 118. – (1) Poliţistul poate refuza delegarea sau detaşarea dacă se află în una din următoarele situaţii:

a) graviditate;

b) îşi creşte singur copilul minor;

c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical eliberat/avizat de structurile medicale ale MAI, face contraindicată delegarea sau detaşarea;

d) este singurul întreţinător de familie;

e) măsura presupune desfăşurarea activităţii în localități în care nu i se asigură condiţii corespunzătoare de cazare.

(2) Poliţistul poate refuza delegarea sau detaşarea şi dacă există motive temeinice pentru a considera că modificarea raporturilor de serviciu ar putea afecta situaţia personală a acestuia.

 

• . 4 Mutarea poliţistului

 

Condiţiile mutării

Art. 119. – (1) Poliţistul poate fi mutat în aceeaşi unitate sau în altă unitate, aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, în următoarele situaţii:

a) în interesul serviciului, cu acordul său scris;

b) la cererea poliţistului;

(2) Poliţistul poate fi mutat, pentru protecţia sa, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă aplicabilă poliţistului. În acest caz, se consideră că mutarea s-a realizat în interesul serviciului.

(3) Poliţistul poate fi mutat temporar, pe perioade ce nu pot depăşi 3 luni în 12 luni, în interesul serviciului, fără acordul său, în aceeaşi unitate sau în altă unitate aflată în aceeaşi localitate, pe funcţii vacante sau temporar vacante, prevăzute cu cel puţin acelaşi coeficient de ierarhizare, corespunzătoare pregătirii profesionale.

 

Reglementări interne privind mutarea poliţistului

Art. 120. – Procedura privind mutarea poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

• . 5  Transferul poliţistului

 

Condiţiile transferului

Art. 121. – (1) Transferul reprezintă modalitatea de modificare a raportului de serviciu şi are loc între MAI şi alte autorităţi sau instituţii publice.

(2) Transferul se poate face:

a) în interesul serviciului, cu acordul poliţistului;

b) la cererea poliţistului.

(3) Transferul se poate face numai în funcţii pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului. Verificarea îndeplinirii condiţiilor se face de către autoritatea sau instituţia publică la care se realizează transferul.

 

• . 6  Împuternicirea pe funcţii de conducere

 

Condiţii pentru împuternicire

Art. 122. – (1) Împuternicirea poliţistului pe funcţii de conducere se poate dispune dacă acesta îndeplineşte condiţiile specifice de studii pentru ocuparea acesteia, nu se află sub efectul sancţiunii disciplinare şi sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) funcţia de conducere este vacantă sau titularul acesteia se află în imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu mai mult de 30 zile calendaristice consecutive, cu excepţia perioadei concediului de odihnă, ori este împuternicit să exercite atribuțiile altei de funcții prevăzută cu salariu de comandă;

b) funcţia vacantă este prevăzută a fi ocupate cu poliţiști.

 

Perioada de împuternicire

Art. 123. – (1) Împuternicirea pe funcţii de conducere vacante se poate dispune pentru maxim 6 luni, perioadă în care este obligatorie organizarea a cel puțin unei proceduri de concurs/examen pentru ocuparea respectivei funcții.

(2) În situația în care funcția de conducere vacantă nu a fost ocupată prin concurs/ examen în termenul prevăzut la alin. (1), se poate dispune o nouă împuternicire potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, în condițiile prevăzute la alin. (1).

(3) Împuternicirea pe funcţii de conducere temporar vacantate din cauza imposibilității titularului de a-și îndeplini atribuţiile de serviciu mai mult de 30 zile calendaristice consecutive, ori a împuternicirii acestuia să exercite atribuțiile altei de funcții prevăzută cu salariu de comandă, se poate dispune, potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane, pe întreaga perioadă a vacantării temporare.

 

Vechimea în funcţii de conducere

Art. 124. – Perioada în care poliţistul este împuternicit pe funcţii de conducere constituie vechime în funcţii de conducere.

 

• . 7  Punerea la dispoziţie

 

Cazuri de punere la dispoziţie

Art. 125. – (1) Poliţistul aflat în activitate poate fi pus la dispoziţia unităţii când în urma reorganizării activității MAI sau a unității de poliție ori a reducerii de funcții de natura celei ocupate de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat în funcții similare în aceeași unitate sau în alte unități, precum şi în situaţii temeinic justificate, menţionate în actele administrative emise în acest scop.

(2) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) se face pentru perioada de cel mult 3 luni. În cazuri excepţionale, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, perioada poate fi prelungită cu cel mult 3 luni.

(3) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală este pus la dispoziţia unităţii sau a altei unităţi din aceeaşi localitate, măsura dispunându-se de la data când şeful unităţii a luat la cunoştinţă de actul procesual al procurorului sau de hotărârea instanţei de judecată.

 

Secţiunea a 3-a

Suspendarea raporturilor de serviciu

 

Efectele suspendării

Art. 126. – Suspendarea raporturilor de serviciu are ca efect încetarea îndeplinirii atribuţiilor de către poliţist în unitatea în care ocupa funcţia şi poate interveni de drept sau la iniţiativa poliţistului.

 

Suspendarea de drept

Art. 127. – Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă de drept în următoarele situaţii:

a) este trimis în judecată pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, arestat preventiv ori arestat la domiciliu;

b) împotriva sa a fost stabilită, în condiţiile Codului de procedură penală, obligaţia de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta;

c) îndeplineşte funcţii de conducere salarizate în cadrul organizaţiilor sindicale în condițiile legii;

d) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;

e) a fost instituită carantina, în condiţiile legii;

f) forţă majoră;

g) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

 

Suspendarea la iniţiativa poliţistului

Art. 128. – (1) Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă, la iniţiativa sa, în următoarele situaţii:

a) pentru efectuarea concediului de creştere a copilului în vârstă de până la un an sau, după caz, 2 ani ori, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani sau, după caz, 7 ani, potrivit legii;

b) pentru efectuarea concediului de îngrijire a copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau în cazul copilului cu handicap pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, potrivit legii;

c) pentru desfăşurarea activităţii în cadrul organismelor sau instituţiilor internaţionale.

(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a poliţistului, pentru interesul personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe perioada cuprinsă între o lună şi 3 ani.

(3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea.

 

Modificarea raportului de serviciu suspendat

Art. 129. – (1) Pe durata suspendării, raportul de serviciu al poliţistului nu se poate modifica şi nu poate înceta decât cu acordul acestuia.

(2) Prin excepţie de la alin. (1), raportul de serviciu al poliţistului:

a) se modifică, prin numirea în funcţii vacante similare, ce vor fi ocupate la reluarea activităţii, atunci când funcţia deţinută a fost desfiinţată ca urmare a reorganizării unităţii;

b) încetează, atunci când intervine una din situaţiile de încetare a raporturilor de serviciu, prevăzute la art. 134 şi art. 135 lit.b) şi f).

 

Drepturi şi obligaţii în caz de suspendare

Art. 130. – (1) Pe perioada suspendării raportului de serviciu, se suspendă plata drepturilor de natură salarială, poliţistul beneficiind, în condiţiile prezentei legi, de:

a) dreptul de folosinţă a locuinţei de serviciu;

b) dreptul la suma necesară asigurării asistenţei juridice, prevăzut la art.51 lit.t);

c) dreptul la compensaţia lunară pentru chirie, atunci când se află în situaţiile prevăzute la art. 127 lit. c), e)  şi f) şi art. 128 alin.(1) lit.a) – c)

d) drepturile prevăzute expres de lege pentru situaţia care a determinat suspendarea.

(2) Pe perioada suspendării raportului de serviciu, poliţistului îi sunt opozabile obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile specifice profesiei de poliţist prevăzute la art. 41 lit.b), h, j) – l), art.62 lit.a) – d), f) – l) şi n), art. 43 şi art. 46.

 

Încetarea suspendării

Art. 131. – (1) La data încetării motivelor prevăzute la art. 127 lit.a) – d), art. 128 alin.(1) lit.a), b) și d) şi a situaţiei care constituie interes legitim personal, poliţistul este obligat să informeze în scris unitatea din care face parte despre acest fapt.

(2) În termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data primirii informării, potrivit alin.(1), şeful unităţii are obligaţia să asigure poliţistului condiţiile necesare reluării activităţii.

 

Constatarea şi aprobarea suspendării

Art. 132. – (1) Suspendarea raportului de serviciu se constată, în cazurile prevăzute la art. 127 şi art. 128 alin.(1) , respectiv se aprobă, în cazul prevăzut la art. 128 alin. (2), prin act administrativ.

(2) Încetarea suspendării raportului de serviciu şi reluarea activităţii se dispune prin act administrativ.

 

Secţiunea a 4-a
Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor

 

Modalităţi de încetare a raporturilor de serviciu

Art. 133. – Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului intervine:

a) de drept;

b) la iniţiativa MAI;

c) prin demisie.

 

Încetarea de drept

Art. 134. –  Încetarea de drept a raporturilor de serviciu are loc în următoarele cazuri:

a) decesul poliţistului;

b) rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii poliţistului;

c) constatarea pierderii capacităţii totale de muncă, în condiţiile legii;

d) împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

e) numirea în alte funcţii publice;

f) rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interzicerea exercitării profesiei sau funcţiei, ca măsură de siguranţă ori ca pedeapsă complementară;

g) rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;

h) rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus executarea pedepsei închisorii pentru infracţiuni săvârşite din culpă;

i) constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 77 alin. (2) lit. a)-c), e), h), j), l)-n) sau pierderii aptitudinilor medicale ori psihologice;

j) expirarea termenului prevăzut de lege, în cazul în care s-a constatat existenţa motivelor legale de incompatibilitate, iar poliţistul nu a acţionat pentru încetarea acestuia.

 

Încetarea la iniţiativa MAI

Art. 135. –  Încetarea raporturilor de serviciu la iniţiativa MAI se dispune în următoarele cazuri:

a) când s-a aplicat sancţiunea disciplinară a destituirii din Poliţie;

b) când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în Poliţie, chiar dacă această situaţie a fost depistată ulterior;

c) la acordarea calificativului „Nesatisfăcător”, de două ori consecutiv;

d) când nu a promovat examenul de definitivare în profesie.

e) la împlinirea perioadei de punere la dispoziţie prevăzută de art. 125 alin. (3), când nu sunt posibilităţi ca poliţistul să fie încadrat sau acesta nu-și exprimă acordul pentru a fi încadrat pe o funcție;

f) când averea poliţistului a fost declarată, în total sau în parte, nejustificată, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, potrivit legii.

 

Încetarea prin demisie

Art. 136. – (1) Raporturile de serviciu pot înceta prin demisie, după împlinirea termenului de preaviz, cu obligaţia poliţistului de a notifica această intenţie, în scris, conducătorului unităţii în care este încadrat.

(2) Termenul de preaviz curge în favoarea unității în care polițistul este încadrat și este de până la 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de până la 60 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

(3) Unitatea poate decide asupra renunţării sau reducerii termenului de preaviz.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin.(1), raporturile de serviciu ale poliţiştilor nu pot înceta prin demisie la instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război, precum şi pe timpul executării misiunilor în afara teritoriului statului român.

 

Cazuri de încetare pentru motive imputabile

Art. 137. – Cazurile prevăzute la art. 134 lit.f) – j), cu excepţia încetării raporturilor de serviciu ca urmare a pierderii aptitudinilor medicale ori psihologice, şi la art.  135 lit.a) – d) şi f) sunt considerate cazuri de încetare a raporturilor de serviciu pentru motive imputabile poliţistului.

 

Comunicarea şi efectele actelor administrative

Art. 138. – (1) Încetarea raporturilor de serviciu în condiţiile art. 135 şi art.136

se comunică poliţistului în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ.

(2) Efectele actului administrativ de încetare a raportului de serviciu se produc:

a) la data producerii sau, după caz, constatării evenimentului/situaţiei care a determinat încetarea raportului de serviciu, pentru cazurile prevăzute la art. 134.

b) la data când a fost comunicat poliţistului, în celelalte situaţii prevăzute la art. 135.

 

Obligaţii la încetarea raporturilor de serviciu

Art. 139. – La încetarea raporturilor de serviciu, poliţistul este obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidenţă ca rezervist cu specialitatea „poliţie” şi gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectivă în grupa de evidenţă a MAI.

 

Secţiunea a 5-a

Dispoziţii comune

 

Obligaţii la suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu

Art. 140. – (1) În situaţiile de suspendare a raporturilor de serviciu prevăzute la art. 127 lit. a) – c) şi, după caz, lit. g) şi la art. 128 alin. (1), poliţistul este obligat să predea armamentul şi insigna.

(2) Predarea bunurilor prevăzute la alin.(1) şi a legitimaţiei de serviciu este obligatorie şi în cazul încetării raporturilor de serviciu, cu excepţia situaţiei în care păstrarea armamentului este permisă de prezenta lege.

 

Repunerea în drepturile anterioare

Art. 141. – În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie şi suspendării din funcţie.

 

CAPITOLUL

DISPOZIŢII TRANZITORII

 

Art. 142 Pentru asigurarea transparenţei activităţilor de management resurse umane se înfiinţează ca publicaţie electronică Monitorul resurselor umane din MAI gestionat de DGMRU din MAI. Acesta se organizează pe secţiuni pentru structurile centrale ale MAI,  chesturi generale, comisariate şi alte unităţi. În Monitor se publică, lunar, posturile vacante, cele care urmează să se vacanteze natural în cursul anului şi condiţiile de ocupare a acestora; numirile şi eliberările din funcţii de conducere; anunţurile de scoatere a posturilor la concurs; activităţile de formare cursuri şi alte aspecte de interes.

Art. 143. – (1) Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

• Regulile speciale de procedură sunt cele prevăzute în Codul muncii, la capitolul III din titlul XII.

Art. 144. – (1) Unităţile de Poliţie care au prevăzute în statele de organizare posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea de atribuţii specifice Poliţiei, au obligaţia de a stabili funcţii publice dacă cel puţin 70% din atribuţiile fiecărui post presupun exercitarea prerogativelor de putere publică, respectiv funcţii publice specifice de poliţişti dacǎ atribuţiile acestor sunt specifice Poliţiei Române, în sensul prezentei legi.

(2) În situaţia în care se constată că atribuţiile posturilor aferente funcţiilor publice nu presupun exercitarea de atribuţii specifice Poliţiei, MAI, chesturile generale (similare) au obligaţia să le transforme în posturi de natură contractuală sau de funcţie publică generală, după caz, în termen de maximum 45 de zile de la data constatării.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), titularul funcţiei publice transformate poate opta, în termen de maximum 15 zile lucrătoare, între:

a) ocuparea postului în regim contractual sau de funcţie publică generală, după caz, cu păstrarea drepturilor salariale aferente funcţiei de poliţist până la încetarea raporturilor de muncă sau serviciu;

b) mutarea într-o unitate de Poliţie pe un post pentru care îndeplineşte condiţiile specifice;

b) eliberarea din funcţia publică, în condiţiile legii.

Art. 145.  (1) Agenţii de Poliţie care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt absolvenţi sau urmează să absolvească instituţii de învăţământ superior, altele decât Academia de Poliţie, cu diplomă de licenţă, pot accede în Categoria Inspectori de Poliţie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 99 alin. (2)

(2) Derogarea prevăzută la alin. (1) operează pentru perioada de tranziţie de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru agenţii de Poliţie care au dobândit specialitatea corespunzătoare cerinţelor postului. Accederea în Categoria Inspectori de Poliţie se face în urma promovării concursului, organizat în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 146. (1) Prevederile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, şi personalului Poliţiei de frontieră română, Inspectoratului general pentru imigrări, Direcţiei generale de informaţii şi protecţie internă, Direcţiei generale anticorupţie, Agenţiei naţionale antidrog, Agenţiei naţionale împotriva traficului de persoane, Centrului naţional SIS, Academiei de poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Institutului de studii pentru ordine publică, Oficiului responsabilului cu protecţia datelor personale, unităţilor din aparatul central al MAI şi subordonate acestora, dacă atribuţiile sunt de natura celor prevăzute la art. 8.

(2) Competentele stabilite inspectorului general al Poliţiei Romane prin prezenta lege se exercita pentru personalul din structurile prevăzute la alin. (1) de către conducătorii acestora.

Art, 147. În Corpul de Rezervǎ Activǎ a Poliţiei pot fi integraţi, la cerere, şi poliţiştii care şi-au încetat raporturile de serviciu înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi continuǎ sǎ îndeplineascǎ criteriile prevăzute de lege pentru a deţine statutul de poliţist.

Art. 148 – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei specifice funcţionarilor publici, legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

Art. 149. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţii contrare se abrogă

 

Proiect de lege privind Statutul politistului

Comentarii

comentarii